Immortality

So this is who I am
And this is all I know
And I must choose to live
For all that I can give
The spark that makes the power grow

But I will stand for one dream if I can
Symbol of my faith in who I am
But you are my only

And I must follow on the road that lies ahead
I won’t let my heart control my head
But you are my only

And we don’t say goodbye
We don’t say goodbye
And I know what I’ve got to be...

Immortality
I make my journey through eternity
I keep the memory of you and me
Inside

Fulfill your destiny
It’s there within the child
My storm will never end
My fate is on the wind
The king of hearts
The joker’s wild

We don’t say goodbye
We don’t say goodbye
I’ll make them all remember me

Cause I have found the dream that must come true
Every ounce of me must see it through
But you are my only

I’m sorry
I don’t have the role for love to play
Hand over my heart I’ll find my way
I will make them give to me...

Immortality
There is a vision and a fire in me
I keep the memory of you and me
Inside

And we don’t say goodbye
We don’t say goodbye

In all my love for you
And what else we may do

We don’t say goodbye...

( Bee Gees)

Celine Dion

How deep is your love


I know your eyes in the morning sun
I feel you touch me in the pouring rain
And the moment that you wander far from me
I wanna feel you in my arms again

And you come to me on a summer breeze
Keep me warm in your love and then softly leave
And it’s me you need to show

I really need to learn
’cause we’re living in a world of fools
Breaking us down
When they all should let us be
We belong to you and me

I believe in you
You know the door to my very soul
You’re the light in my deepest darkest hour
You’re my saviour when I fall
And you may not think
I care for you
When you know down inside
That I really do
And it’s me you need to show

(Bee Gees)

Fallen embers,
by Enya

Once, as my heart remember,
all the stars were fallen embers.
Once, when night seemed forever
I was with you.

Once, in the care of morning
in the air was all belonging.
Once, when that day was dawning.
I was with you.

How far we are from morning.
How far we are
and the stars shining through the darkness,
falling in the air.

Once, as the night was leaving
into us our dreams were worth keeping.
Once, all dreams were worth keeping.
I was with you.

Once, when our hearts were singing,
I was with you.

Celine Dion - A New Day Has Come LIVE

The Magic of Christmas Day

Deck the halls with boughs of holly
It’s the season to be jolly
And be thankful for all that we have
All the lights and decorations
Put up in the anticipation
Of the joyful celebration
That’s on it’s way
We’re counting the days
’til it’s time for christmas day oh and God bless us everyone
The good and the bad
The happy; the sad
Oh and God bless us everyone
Here’s to family and friends
It’s good to be here again on the streets there’s children laughing
People smile as they are passing
Christmas time is here, our waiting is done
Wishing it could last forever
Not just twelve days in december
Through the year let’s try to remember
That special way
That everyone feels
It’s the magic of christmas day oh and God bless us everyone
The good and the bad
The happy; the sad
Oh and God bless us everyone
Here’s to family and friends
It’s good to be here again so fill your heart with love and joy
And through the eyes of girls and boys
Share their wonder, live through their joy
It’s easy to do, just open your heart
The spirit will come to you oh and God bless us everyone
The good and the bad
The happy; the sad
Oh and God bless us everyone
Here’s to family and friends
It’s good to be here again

(Celion Dion)

Forgive me for the things
That I never said to you
Forgive me for not knowing
The right words to say, to prove

That I will always be
Devoted to you and me
And if you can't feel that in my love
Then I'm sorry for not giving you enough

But I'm not sorry for my love
I'm not sorry for my touch
The way it made your hands
Tremble and my heart rush

I would do it all again
Wouldn't take back a thing, no
Cause with you I've lived
A thousand lives in one

But I could never be
I could never be
Sorry for love

Aren't we all make mistakes
No matter how hard we try
But hearts can't only break
When sorry comes all around

I'm not sorry...
For my love
For my touch

I would do it all again
I wouldn't take back my love

(Celine Dion - Sorry for love)

Open your heart to all of those years
Baby
You look through a rainbow of tears
You watched your dreams all fadin'away

This time you're right
Oh
You make my day
Years may come
Years may go

But I still love you and I want you to know:

Some hearts are diamonds
Some hearts are stone
Some day you're tired of being alone
Some hearts are diamonds
Some hearts are stone
It takes two lovers to be as one.

Illusions of love
They'll come and they'll go
Trust in your heart
Maybe your love will grow


Your silent tears they're so full of pride
Baby
I know that you can't run and hide
You need love like I do

I hope you want me like I know I want you

Some hearts are diamonds
Some hearts are stone
Some day you're tired of being alone
Some herats are diamond
Some hearts are stone
It takes two lovers to be as one.

Some hearts are diamonds.

(Chris Norman)

When I fall in love

When I fall in love
It will be forever
Or I'll never fall in love

In a restless world
Like this is
Love is ended before it's begun
And too many
Moonlight kisses
Seem to cool in the warmth of the sun

When I give my heart
I give it completely
Or I'll never give my heart

And the moment I can feel you feel that way too
Is when I fall in love with you

(Nat King Cole)

Iarna stelele

Iarna stelele
Sunt atat de departe,
Ca nu poti sa le vezi
Prin singuratate.

Iarna marile
Sunt atat de straine,
Ca nici cursul izvoarelor
Nu li se cuvine.

Iarna mortii
Sunt atat de reci,
Ca ingheata pamantul
Emisferei de veci.

(Ana Blandiana, 1977 - Somnul din somn)

Sa lasam sa cada cuvintele

Sa lasam sa cada cuvintele
Numai ca fructele, numai ca frunzele,
Numai cele in care moartea s-a copt.
Sa le lasam sa cada
Aproape putrede,
Abia imbracand in carnea lor
Osul sfant.
Samburul gol desfacut,
Ca din vestezi nori luna,
Poate s-ar furisa spre pamant...

(Ana Blandiana, 1970 - Cincizeci de poeme)

EROILOR TIMISOAREI

...Picuri de sublim,
intr-o mare de neant
Ce-n seminte s-au prefacut
si au renascut in spirite
Evanghelii de Libertate...

(aleaN / 2008, Decembrie, 18)

copyright 2008

FOREVER.....TIMISOARA

In fiece Decembrie, ne aducem aminte
De Ei
Eroii de legenda, Eroii de poveste...
Suflete-Lumina care ne zambesc
printre stele
Ei - cei ce au simtit Libertatea
mai puternic ca noi, imbracandu-se cu ea,
Ei - cei care ne-au aratat ca moartea
nu-i de neinvins,
Ei care, acum, ne reamintesc
cum sa traim...

(aleaN / 2008, Decembrie, 18)

copyright 2008

You make me feel brand new

My love
I'll never find the words, my love
To tell you how I feel, my love
More words could't explain
Precious love
You held my life within your hands
Created everything I am
Taught me how to live again

My love
Whenever I was insecure
You built me up and make me sure
You gave me pride back to me
Precious friend
With you I'll always have a friend
You're someone who I can depend
To walk a path that never ends

Without you
My life has no meaning or rhyme
Like notes to a song out of time
How can I repay
You for having faith in me

(Simply Red)

Rugaciune,
de Ana Blandiana

Sa stau culcata-n zapada
Cu bratele larg desfacute,
Inchipuind o nespus de frumoasa
Cruce de somn
Dinadins,
Pe care doar ingerii ar merita
Sa se rastigneasca
Pentru pacate facute
In paradis.
Alb fara margini
Si liniste neinceputa,
Nori destramati in flori
Troienindu-ma lin,
In timp ce lacrimi fierbinti
Se nasc sub pleoapele-nchise
Si-ngheata nainte de-a curge
Din vise.
Amin.

La cules ingeri,
de Ana Blandiana

...Din cand in cand
Un pocnet infundat
Ca la caderea
Unui fruct in iarba.
Cum trece timpul !
S-au copt si-au inceput sa cada
Ingerii:
S-a facut toamna si-n cer...

EROII NU MOR NICIODATA !

IN MEMORIAM,
de Ana Blandiana

Cum va fi vantul
In stare
Sa scuture stelele
Toamna;
Cum va fi toamna
In stare
Sa ofileasca astrii
In cer;
Cum va fi cerul
In stare
Sa se clatine
De trecerea timpului
Si sa cada in bot;
Cum va fi timpul
In stare
Sa treaca
De tot?

Remember

"Pardon me,
Have you got the time
To let me say hello.
Couldn't help but see
That you look like a lady I used to know
A long time ago.

It's hard to believe
That I held her up
And then she let me down.
Someone's sayin' to me
That she broke my heart and left me
Spinnin' round and round and round.

Remember the time we spent together.
Remember the days I dreamt forever.
Remember the night we stayed together.
Whatever I do I still remember."

(Bryan Adams)

I will love again,
by Lara Fabian

"Did I ever tell you how you live in me?
Every waking moment, even in my dreams
And if all this talk is crazy
And you don't know what I mean
Does it really matter just as long as I believe?

I will love again
Though my heart is breaking I will love again
Stronger than before, I will love again
Even if it takes a lifetime to get over you
Heaven only knows, I will love again

People never tell you the way they truly feel
I would die for you gladly, if I knew it was for real
So if all this talk sounds crazy
And the words don't come out right
Does it really matter if it gets me trough this night?

If I'm true to myself
Nobody else can take the place of you
But I've got to move on
Tell me what else can I do?

I will love again
Though my heart is breaking I will love again
Stronger than before, I will love again
Even if it takes a lifetime to get over you
Heaven only knows, I will love again."

Say you, say me
by Lionel Richie


"Say you, say me
Say it for always, that's the way it should be
Say you, say me
Say it together, naturally

I had a dream I had an awesome dream
People in the park playing games in the dark
And that they played was a masquerade
And from behind of walls of doubt a voice was crying out

As we go down life's lonesome highway
Seems the hardest thing to do is to find a friend or two
A helping hand - some one who understands
That when you fell you've lost your way
You've got some one there to say I'll show you

So you think you know the answers - oh no
'cause the whole world has got you dansing
That's right - I'm telling you
It's time to start believing- oh yes
Believing who you are - you are a shining star."

Si daca...
de Mihai Eminescu

"Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
E ca in minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninandu-mi gandul.

Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna."

Sa tin inca odata,
de Mihai Eminescu

"Sa tin inca o data
Manuta ta la piept
Si-n ochii tai sa caut
Intrebator si drept.
O stransa-mbratisare -
Vis dureros de foc -
S-apoi sa plec in lume
Copil far' de noroc.

Sa nu se mai aleaga
De viata mea nimic,
Sa mor uitat de oameni
E soarta ce-mi prezic."

Einsteiniene...

Pentru Iko,

"Coincidenta e felul lui Dumnezeu de a ramane anonim."

"Pune mana pe o soba fierbinte un minut si ti se va parea o ora. Stai cu o fata frumoasa o ora si ti se va parea un minut. Asta e relativitatea."

"Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul."
(Albert Einstein)

Cine dintre noi,
de Ana Blandiana

"Cand pleci
Nu stiu care dintre noi a plecat,
Cand intind mana
Nu stiu daca nu ma caut
Pe mine,
Cand iti spun: te iubesc,
Nu stiu daca nu mie imi spun
Si mi se face rusine.
Odinioara
Stiam cum arati,
Erai
Nespus de inalt si de subtire,
Stiam de unde-ncepi,
Si unde ma sfarsesc,
Iti gaseam usor
Buzele, gatul,
Clavicula dulce,
Umarul copilaresc.
De mult, imi amintesc,
Eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana...
Cine-a fost infrant dintre noi?
Cine-a putut sa ramana?
Singurul trup este al tau
Sau al meu?
Si mi-e atat de dor
De cine?
Numai tacand,
Cu ochii-nchisi, cu dintii stransi,
Mai pot sa te distrug
Cu greu
In mine."

Vienna Magic....

Sub inaltul patronaj al Ambasadei Austriei la Bucuresti.....

Luni, 8 decembrie, ora 20:00, la Sala Palatului
Va concerta celebra "Johann Strauss Ensemble" avandu-l la pupitrul dirijoral pe
Russell McGregor

Director artistic: Erich Buchman
Invitati de onoare: Soprana - Romana Beutel
Bariton - Michael Havlicek

www.johannstraussensemble.at

Scoica,
de Lucian Blaga

"C-un zambet indraznet privesc in mine
si inima
mi-o prind in mana. Tremurand
imi strang comoara la ureche si ascult.
Imi pare
ca tin in maini o scoica
in care
prelung si neinteles
rasuna zvonul unei mari necunoscute.

O, voi ajunge, voi ajunge
vreodata pe malul
acelei mari, pe care azi
o simt,
dar nu o vad?"

Mi-astept amurgul,
de Lucian Blaga


"In bolta instelata-mi scald privirea -
si stiu ca si eu port
in suflet stele multe, multe
si cai lactee
minunile-ntunericului.
Dra nu le vad,
am prea mult soare-n mine
de-aceea nu le vad.
Astept sa imi apuna ziua
si zarea mea pleoapa sa-si inchida,
mi-astept amurgul, noaptea si durerea,
sa mi se-ntunece tot cerul
si sa rasara-n mine stelele,
stelele mele,
pe care niciodata
nu le-am vazut."

Amurg de toamna,
de Lucian Blaga


"Din varf de munti amurgul sufla
cu buze rosii
in spuza unor nori
si-atata
jaraticul ascuns
sub valul lor subtire de cenusa.

O raza
ce vine goana din apus
si-aduna aripile si se lasa tremurand
pe-o frunza:
dar prea e grea povara -
si frunza cade.

O, sufletul !
Sa mi-l ascund mai bine-n piept
si mai adanc,
sa nu-l ajunga nici o raza de lumina:
s-ar prabusi."

Inima

"Bate, si eu stiu ca bate, si vreau eu sa bata.
Bate si-o aud intruna si nu mai vreau sa bata
De fiecare data, ca-ntaia data.
De fiecare data, ca ultima data.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatra,
ca miezul pietrei, de-ar batea miezul de
piatra.
Nimeni n-a vazut-o nicioadata.
Mint ce-i care spun c-au vazut-o vreodata...
Ea bate, si eu stiu ca bate, si vreau eu sa
bata.
O aud intruna, pana nu mai vreau sa bata.
Dar auzul meu si ea sunt doar o bucata,
un singur bloc de piatra nedespicata."

(Nichita Stanescu)

One way wind, one way wind
Are you trying to blow my mind
One way wind, one way wind
Is she her that I hope to find
Why you blow the colds everyday
Tell me what are you trying to say

No I don't know all about you
And maybe I never will
But I do know every word of
Our talking upon the hill
And whenever I will see you
For maybe one more time
I'm sure I'll get the answer that
the wind has still in mind.

(One way wind - The Cats)

Dragostea - singurul lucru care conteaza

Chiar daca vi s-ar parea banal acest titlu, ori desuet, poate lipsit de esenta pentru unii sau inutil de comentat, el este plin de intelesuri, profund si cat se poate de actual. Traim intr-o lume interesanta si, totodata, interesata. De fel de fel de lucruri... Fiecare dintre noi, calator pe drumurile vietii, primeste un ticket, pentru acest voiaj unic, impanzit cu numeroase statii de tranzit, fascinant si plin de mistere si situatii, mai mult sau mai putin, anticipate. Am spus ca suntem niste calatori, pentru ca de cand ne nastem, calatorim spre destinatii, unele cunoscute, devenite aproape familiare, altele abia asteptand sa fie descoperite si cucerite, de spiritele noastre, aflate mereu in starea initiala, caracteristica novicilor, de descoperire si de invatare. Pentru ca, toata viata asta facem, descoperim si invatam. In calatoria aceasta, ne petrecem trecerile pana la statia ultima alaturi de alti calatori, iar pentru ca voiajul, sa fie cat mai interesant si plin de invataminte si farmec, nu il putem realiza solitari de cei de langa noi. Daca o facem in acest fel ne vom simti si mai singuri decat am fost.

"Liantul" care ne conecteaza unii de altii, care leaga un spirit de celalalt este dragostea. Ea este singurul lucru care conteaza. Putem avea in viata multe cuceriri, putem atinge piscuri, putem modela destine, putem strabate aceasta lume dintr-un colt in altul, dar daca o vom face solitar, fara a ne uita in jurul nostru, fara a pune pasiune si dragoste in inimile care se apropie de noi, care se deschid noua, totul nu este decat un palmares, poate greu de atins de catre unii dintre noi, dar doar atat...Un palmares si nimic mai mult !

Dragostea, sentimentul ce uneste inimi, cladeste si uneste destine, este unicul lucru care conteaza in voiajul nostru. Restul este un amalgam de amanunte lipsite de importanta. Esenta Vietii este Dragostea. Puterea ei sta nu in farmec personal, nu in suprematii aberante, ci in simplitate. Da, ati citit bine, in simplitate. Dragostea nu poate fi complicata, nu se acopera de subterfugii, de platose, de glorii trecatoare. E simpla, doar atat !

Cel mai frumos lucru, in calatoria noastra, este de a impartasi acest sentiment si celor din jurul tau, de a-i invata la randul lor s-o imparta cu altii, caci ea se doreste cunoscuta tuturor fiintelor umane. Dragostea din noi poate prinde contur sub diverse forme, si-si arata puterea sa, in fapt, prin "amanunte" esentiale, de la un simplu gest, la un suras ori o vorba inteleapta.

Dragostea de aproapele nu costa nimic, e imuna in a acumula "putere", caci ea, in sine, este o forta, o stare launtrica ce poate "misca munti", doar printr-un simplu gest, o simpla intindere de mana...

Nopti fracturate,
de aleaN


Noptile-mi sunt reci
si tulburi
Suflet fara de pereche
Cautand cu disperare
Neintelesuri vechi de-un secol
Ecuatii fara numar,
in reactii nanometre
Doruri prinse si-mplinite
sau atomi fara pereche...


(Bucuresti, Dec. 02, 2008)

Pentru Iko,

Gand...,
de aleaN


Pe un Rimbaud, l-am invatat
doar in particular.
Pe tine, te-am citit, in viata.
Scriai si...scrii sentimental.


(Bucuresti, Dec. 02, 2008)

Fir de poveste...(finished)

Motto: "Omul a devenit pacatos cautandu-se pe sine si a devenit nefericit gasindu-se." (O. Paler, Mitologii subiective).

...precum firul Ariadnei care-si deapana rostul si intelesul lui, asa m-am gandit si eu, sa va spun o poveste. Dar nu o poveste oarecare, ci una destinata oamenilor mari. Desi povestile sunt adresate mai ales celor mici si sunt creatii in care abunda elemente specifice imaginarului, fantasticului, fabulosului, nici aceasta poveste nu va fi lipsita de ele, cu unele mici rezerve. Povestea mea este, totusi, o istorisire reala, vie, in care personajele ei, chiar daca au nume fictive, sunt fapturi umane reale, nu printi ori printese, Feti-Frumosi ori balauri cu puteri supraomenesti. Personajele sunt oameni...Oameni cu vise, cu sperante si cu suflete pline de Dragoste. Atat de pline de ea incat sunt sigur ca povestea pe care o voi spune va va umple inimile, spiritele, casele si...toate lucrurile care va-nconjoara. Si, mai mult decat atat, va va invata ceva. Sa descoperiti toate "fatetele" acestui "giuvaer" care este Dragostea. Am sa va spun un secret - si, astfel, veti intelege de ce firul dragostei, firul de poveste... nu se va putea rupe niciodata. Acest giuvaer nu este unul oarecare, ci unul foarte special, fiindca fiecare dintre noi este o fiinta speciala. Fatetele lui sunt precum petalele fine ale rozelor, parfumate, in al caror parfum se aduna dorinte, sperante, intelepciune, loialitate, prietenie, daruire, curaj, credinta. Dar, mai ales, loialitate. E un parfum in care esentele sunt perfect dozate, un parfum a carui formula este ideala, si pentru a carei aflare s-ar bate toti Kenzo-(i), Ungari sau Coco-Chanell(i) din lume... Dar, paradoxul face ca acest giuvaer cu a sa structura chimica neobisnuita, nedescoperita inca, nu trebuie cautat foarte departe. Mai mult decat atat, el nu are pret, nu e de vanzare, se afla in cantitate nelimitata si...aproape pentru toata lumea. Trebuie doar descoperit in ...noi.

Dar sa reinnod firul....memoriei si sa incepem povestea...

A fost odata...pentru ca, trebuie sa fi fost, ca sa va povestesc... o frumoasa femeie cu un nume plin de mister, un nume dulce-aromat care tradus inseamna mere coapte, cu iz de scortisoara si miere de albine. Michiko, caci despre ea este vorba, era cunoscuta si alintata de toti simplu, Iko. Se nascuse intr-un mic orasel aflat la poalele muntelui Agatayo, intr-un taram de vis, mai exact, intr-o vale inconjurata, de paduri seculare de artar, de pin si de brad, ca intr-o fortareata. Oraselul gazduia oameni cu suflet primitor si cald ce-si construira casele ca stalurile dintr-o sala de concert, unele langa altele, de-a lungul drumului care lega cei doi versanti muntosi, si care continua serpuitor spre zonele mai populate, aflate de partea cealalta a muntilor.

Iko era de o frumusete aproape nepamanteana, serafica. Ochii mari, stelari, de culoarea lemnului de nuc, cu reflexii de caramiziu si ocru, ca frunzele-n apus de toamna, se pierdeau mai tot timpul inspre inaltul crestelor si azuriul cerului. Erau doi ochi calzi, gingasi, ce nu se sfiau sa descopere lumea, oamenii, culorile, formele, viata in toata splendoarea ei. Frumusetea si distinctia chipului erau intregite de sprancenele ample, frumos arcuite, de fruntea inalta, mereu ganditoare, de nasul drept si gura cu buze seducatoare, ca doua petale de trandafir. Parul, in culoarea carbunelui aprins, i se incolacea suav pe gatul fin, coborandu-i pe umeri, ca doua suvoaie repezi de munte.

Desi matura, Iko nu-si pierduse din inocenta specifica tinerilor, fiind mai mereu curioasa si dornica sa-si dezvolte calitatile, dar si sa se redescopera pe sine mai bine.

Intr-o frumoasa zi a lui florar, cand tot universul parca isi programase sa deschida inimile oamenilor micului orasel, pentru a se bucura de coloritul, formele si parfumul vegetatiei, Iko statea in pridvorul casei, plin cu muscate, nemiscata si ingandurata. Descoperise ca era trista.

Devenise, brusc, constienta de starea ei. Isi privi sufletul, ca si cum ar fi privit in ochiul lucitor de apa de pe fundul fantanii, si descoperi ca e gol. Desi, afisa o mina fericita, atunci cand se afla la bratul sotului ei, Ashito, la seratele ori intalnirile cu diferiti designeri, se simtea totusi straniu. Acum, aflase. Cu toate ca nu-si putea explica ce se intamplase cu ea, brusc, in acea zi de mai, descoperi cauza starilor ei sufletesti prin care trecuse de cateva luni. Se gandi ca dragostea o parasise, ca nu avea altceva de facut, decat sa caute sa o regaseasca. Dar, unde ? Ca designer avea o sumedenie de relatii, de prieteni. Isi putea chiar intreba colegele de suflet. Trebuia, neaparat, sa gaseasca o solutie. Nu-si putea, nicicand, inchipui ca nu o va gasi. Ea, Iko, creatorul de frumos, creatorul in esenta, femeia-corticala, gandea acum analitic. Crezuse, pana nu demult, ca totul e o gluma, un lucru care nu i se putea intampla ei. Crezuse ca-i doar o iluzie. O stare trecatoare de apatie sentimentala, cand cauti cu disperare sa-ti creezi o oaza in care sa te retragi, doar pentru tine, doar tu cu eul tau, facand abstractie de partenerul de viata, de cel care cu siguranta te va intelege, daca-i vei vorbi. Iko uitase acest aspect sau poate il ignorase voit. Esenta dragostei ei ii scapase din inima. Simti cum parfumul dragostei de Ashito se evapora cu fiecare zi ce trecea, departe de el. Cauta dragostea si nu o gasea...Inca. Isi reciti sufletul, ca si cand ar fi savurat paginile romanului de dragoste preferat, si observa ca dragostea putea fi castagata. Nu dorea sa o cerseasca. Dar putea sa o castige, daruind-o. Intr-o fractiune de secunda isi aminti de Amatoshi, cel mai celebru arhitect al momentului, dar si unul dintre prietenii ei. Este adevarat, nu dintre cei foarte apropiati. Se cunoscusera in urma cu patru ani la o bienala de arhitectura, la Venetia, si de atunci, nu-si mai vorbisera, decat foarte rar. Nu-si inchipui ca gandul si, apoi, reactia sub impulsul emotiei, o va indrepta spre o fundatura. Gresi, din nou. Dragostea trebuia daruita, dar nu oricum si oricui, ci cui ii era necesara....

Se gandi sa-l sune si sa-i vorbeasca. Pentru moment ezita. Nu-si aduse aminte foarte bine cum arata si nici daca-si schimbase vocea, cu toate ca discutase cu el, de cateva ori, in toti acesti ani. Il suna. La capatul celalalt al firului ii raspunse o voce calda, masculina, aproape cunoscuta. Era el ! Isi reaminti pentru ce dorise sa-l sune si-si continua jocul, pe care-l inchipuise mai demult.

In urmatoarele luni, Amatoshi ii devenise lui Iko aproape familiar si reusi, in scurt timp, sa-i sadeasca in inima samburii dorintei. In acest timp, arhitectul nu aflase mai nimic despre intentiile ei, insa foarte atras de Iko, intr-o frumoasa zi de inceput de iarna, ii ceru un raspuns explicit la o intrebare care-l macinase in interiorul sufletului. Intui ca ceva nu e in regula ! Se intreba, era oare casatorita? Jocul seductiei mai continua cateva zile, perioada care pentru Amatashi insemna ani...

Intr-o seara, pe cand se afla la plansa de lucru, schitand pantecele unui yacht, arhitectul simti ca tremura. Simti, din instinct, ca ceva o sa se intample, dar nu stia ce ! Iesi brusc din starea de visare care-l cuprinse, la auzul soneriei mobilului. Dupa cateva replici cu Iko, aflase. Cazu deprimat pe un scaun. Jocul luase sfarsit.

..........

Fiindca nu-i statea in fire sa nu reactioneze in vreun fel, Amatoshi se gandi sa vorbeasca din nou cu Iko. Lua telefonul, forma numarul si astepta glasul ei in receptor... O iubea prea mult pentru a nu o face sa inteleaga unde gresise... O saruta din nou in gand, asa cum obisnuia mereu, si se simti fericit... Reusise sa o faca sa iubeasca din nou, era din nou ea, cea care il fascinase de la inceput. Era, realmente, fericit...

Avertisment !!

Personajele istorisirii au nume fictive, orice posibila asemanare cu realitatea fiind o simpla coincidenta. Relatarea cuprinde un amestec de ipostaze si situatii reale si imaginare.

@copyright Alexandru Radut ( Bucuresti, 2008, Nov. 29). Toate drepturile legale privind publicarea, copierea, redactarea acestui material apartin in totalitate autorului. Incalcarea lor atrage dupa sine rigorile legii.

Ruga

Astept ninsoarea ca pe-o binecuvantare,
Sa imi hraneasca toata zbaterea sufletului.
Fulgii albi - miliarde de clipe
preschimbate-n izvoare,
Sa se-adune in Dunarea inimii
secata de soare.

Sigur vor veni si apele Doftanei, si ale Telegai,
si ale Prahovei
Sa ma vindece de absurduri.

aleaN
(Buc., Dec.02, 2008, 15:56)

copyright 2008

Confesiune

Am trait frumos si curat
Dar am gresit pentru-o secunda
Cand am crezut ca am aflat
Iubirea, pururea fecunda.



aleaN
(Nov.30, 2008)

Intrebari...

Te rog, sa-mi spui, cu ce-am gresit?
Cand ti-am cerut sa te cunosc
Stiu, poate, nu mai are rost
Dar, te intreb, cu ce-am gresit?

Ma mint si-as vrea sa fie-asa,
Sa am dreptate, sa mai sper
Nu vreau decat atat sa-ti cer
Sa-mi spui, daca mai poate fi ceva?

aleaN
(Nov. 30, 2008)

"Daca o idee nu este stupida, nu este nici o speranta pentru ea." - A. Einstein

Speranta

E bine sa fii bun
pana la capat
Chiar daca toti iti vor sopti
Ca-n asta lume nu se poate
Decat siret si crud sa fii.

Nu pot sa ma gandesc, altfel
Si sufar inca dupa tine
Chiar daca, poate, vei zambi:)
Si zilele-ti vor fi senine.

Nu pot sa cred ca n-ai putut
Sa-mi spui ca "N-are rost, stii bine !"
Pierdut sunt, Doamne, in pustiu
Ajuta-ma, sa-l trec din mine.

Inca mai sper ca am visat
Ca totu-i doar o-nchipuire
Am asteptat un veac si inc-un an
Si pot s-astept si-o vesnicie.

aleaN
(Nov. 29/30, 2008)

copyright 2008

Sunt inca-n zbor...

Sunt inca-n zbor,
dar mi-am ranit putin o aripa...
Crezusem ca pot cuceri creasta,
insa, intr-o secunda, am cazut
in capcana -
Sufletului nu i-am putut ascunde
Adevarul; mi-a spus ca, poate,
m-am inselat atunci...
Acum,
i-am raspuns ca, oricum, sperantei
nu-i trebuie verdicte.
Ea este vie si inca....zboara,
Trebuie doar sa planez catre ea.

aleaN
(Bucuresti, Nov.29/30, 2008)

Nu stiu...

Nici nu mai stiu cum
sa iubesc,
Nu mai cunosc o alta
cale,
Inebunesc si ma sfarsesc,
mereu -
In agonii sentimentale.

Ma-ntreb de ce ma las purtat
de vise si cuvinte goale,
Si, oare, ce am insemnat
in tine, frumoasa fata calatoare...

Eu nu mai stiu
sa mai iubesc,
Am obosit
sa caut calea,
Raman cu jocul ne-nteles
si sarutarile...verbale.

aleaN
(Nov. 29/30, 2008)

copyright 2008

Abis launtric

Nu mai cred sarutarile
nici florile nu le mai cred
nu mai simt nici pasii
nici marea n-o mai cred

Pentru o secunda, pentr-un veac
am sa ma-nec in amintiri
nici nu mai stiu ce sa mai cred
un basm sau un tratat de ...vin !

(Bucuresti, Nov. 28/29, 2008)

copyright 2008

Nu am crezut...

Nu am crezut ca pot sa sufar, intr-atat,
ca inima-mi se va-ntrista,
dar, dragostea, cu viclesug,
a uneltit sa fie-asa.

Destinul sau prostia mea
de-a neintelege "intelesuri"
ma fac si azi, si pururea
sa cred ca vad lumina-n intuneric

Rima-nu cred ca va putea
sa se revolte-n aste versuri
Doar trista inima-mi va sta
sa judece neintelesuri.

aleaN
(Bucuresti, Nov. 28/29, 2008)

copyright 2008

Ma crezi...

Oare, ma crezi ca n-am mintit,
cand iti spuneam ca te iubesc.
Oare, ma crezi ca n-am trisat,
si ca am vrut sa ma visezi.
Ma crezi ca am fost un-inocent,
ca nu am vrut decat sa simti,
ce pot sa simt si eu.
La fel.
Iubirea pastelata
cu...dorinti.

aleaN
(Bucuresti, Nov. 28/29, 2008)

copyright 2008

Plang si...

...lacrima-mi soarbe tot
sufletul.
E doar una - concentrata
in ganduri.
In vise, poate ca nasteam
oceane, si mari, si-Afrodite,
dar realitatea m-a dezgolit
si a vrut sa ma-mbrace in vanturi.
Le auzeam si unele le-am inteles,
dar poate ca-ntr-o clipa de iubire,
m-am inselat...si astazi ratacesc,
in Marea Vanturilor,
intr-o cochilie.

aleaN
(Bucuresti, Nov. 28/29, 2008)

copyright 2008

Noapte de NOIembrie

Mi-am intrebat sufletul,
intruna, de ce nu mai simte nimic
De ce, parca, dintr-o data,
toate ploile l-au hranit
pana s-a ...uscat?
Pierisera mugurii sperantei, oare?
Da !...aproape toti...Doar unul se razvratise, in el insusi, si...
se deschise
Pierisera toti mugurii, aproape,
...insa el, singurul, inca mai spera
ca...ai mintit !

aleaN
(Nov. 28/29, 2008)

Sunt gol

Acum sunt gol
de mine. Si in mine,
nu mai am timp, .
nici clipe de-ncantare.
Pustiul, hamesit de suflet,
mi l-a cuprins dintr-o suflare.
Respir, iubito, dar nu mai traiesc in tine,
Sunt zile, nopti cand te-as fi vrut aproape,
M-am intrebat de ce mai e iubire,
cand sufletele nu mai cred in soapte !...

aleaN
(Nov. 28/29, 2008)

for D.,

I love you, 'cause you tell me things I want to know.
And it's true that it really only goes to show,
That I know,
That I, I, I, should never, never, never be blue.

Now you're mine, my happiness still makes me cry.
And in time, you'll understand the reason why,
If I cry,
It's not because I'm sad, but you're the only love that I've ever had.

I can't believe it's happened to me
I can't conceive of any more misery.

Ask me why, I'll say I love you,
and I allways thinking of you.

(The Beatles - Ask me why...)

Reflex 13,
de G. Tarnea

"In ochii tai ma vindec
si ma scald,
Ne tinem, unul altuia,
de cald
Sau noaptea, poate,
numai de urat...
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborat,
Tu nu ma-ntrebi cat stau
si unde plec...
Si, uite-asa, trec zilele,
cum trec,
Si, uite-asa, vin noptile,
cum vin,
Dar daca inca vreau sa te mai tin,
Din cand in cand, visand,
pe bratul meu,
O alta zi se va-ntampla mereu
Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,
Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,
Cat de frumos e cerul si de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilalt."

Ochiul inchis,
de Ana Blandiana

Nu indraznesc sa-nchid o clipa ochii
de teama
sa nu zdrobesc intre pleoape lumea,
sa n-o aud sfarmandu-se cu zgomot
ca o aluna intre dinti.
Cat timp voi mai putea fura din somn?
Cat timp o voi mai tine-n viata?
Privesc cu disperare
si mi-e caineste mila
de universul fara aparare
ce va pieri in ochiul meu inchis.

Lacul,
de Mihai Eminescu

"Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma,
Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune -
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar."

Pean,
de Nichita Stanescu

"Nu trebuie intelese esntimentele, -
ele trebuie sa fie traite.
Nu trebuie intelesi porcii, -
ei trebuie sa fie mancati.
Nu trebuie intelese florile, -
ele trebuie sa fie mirosite.
Nu trebuie sa fie inteleasa pasarea,-
lasati-o pe ea singura;
nu-i faceti ramura din inima voastra,
nu-i beti cu respirarea voastra aerul,
aerul de sub aripa...
Nu trebuie mai ales sa intelegem,-
trebuie mai ales sa fim;
dar mai ales trebuie sa fi fost,
intr-adevar mai ales sa fi fost."

Semn 1,
de Nichita Stanescu

"Plutea o floare de tei
in launtrul unei gandiri abstracte
desertul se umpluse cu lei
si de plante.
Un tanar metal transparent
subtire ca lama taioasa
taia orizonturi curbate si lent
despartea privirea de ochi
cuvantul, de idee,
raza, de stea
pe cand plutea o floare de tei
in launtrul unei gandiri abstracte."

Nod 33,
de Nichita Stanescu

"Am gandit un mod atat de dulce
de a se intalni doua cuvinte
incat in jos infloreau florile
si sus
inverzia iarba.

Am gandit un mod atat de dulce
de a se izbi doua cuvinte
de parca iarba verde ar inflori
iar florile s-ar ierbi."

In dulcele stil clasic,
de Nichita Stanescu


"Ma invelesc de frig intr-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
in reliefuri de faianta
cu focul pururi logodita.

Nu pune mana peste mine daca-i vara
caci n-ai sa intelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.

Ci vino cand nu merge nimeni
cand nu avem picioare, vino
dar mai ales cand voi fi orb,
lumino."

Remember Nichita....

A saptea elegie,
de Nichita Stanescu


"Traiesc in numele frunzelor, am nervuri,
schimb verdele pe galben si
ma las pierit de toamna.
In numele pietrelor traiesc si ma las
cubic batut in drumuri,
cutreierate de repezi masini.
Traiesc in numele merelor si am
sase samburi scuipati printre dintii
tinerei fete dusa cu gandul tot
dupa lenese dansuri de ebonita.
In numele caramizilor traiesc,
cu bratari de mortar intepenite
la fiecare mana, in timp ce imbratisez
un posibil galbenus al existentelor.
Niciodata n-am sa fiu sacru. Mult,
prea mult am imaginatia
celorlalte forme concrete.

Si nici n-am vreme din pricina asta
sa ma gandesc
la propria mea viata.
Iata-ma. Traiesc in numele cailor.
Nechez. Sar peste copaci retezati.
Traiesc in numele pasarilor,
dar mai ales in numele zborului.
Cred ca am aripi, dar ele
nu se vad. Totul pentru zbor.
Totul,
pentru a rezema ceea ce se afla
de ceea ce va fi.

Intind o mana, care-n loc de degete
are cinci maini,
care-n loc de degete
au cinci maini, care
in loc de degete
au cinci maini.

Totul pentru a imbratisa,
amanuntit, totul,
pentru a pipai nenascutele privelisti
si a le zgaria pana la sange
cu o prezenta."

O frumoasa poveste de dragoste in Do diez minor....

Pentru D.,


Pagini de.....iubire

Paris, octombrie, 1837

El - pianistul Frederic Chopin, ea - scriitoarea George Sand.

El - melancolic, romantic, introvertit, calm, un spirit facut sa traiasca in doi. Ea - exuberanta, plina de viata, extrovertita.

Doua suflete-pereche. Doua contrarii, doua personalitati atrase una de cealalta, intr-0 legatura pasionala, unica.

Iubire, creatie, suferinta, fidelitate, arta si......muzica chopeniana. Melancolica. Seducatoare. Balsam pentru inimi vesnic indragostite de.......Ea.

Despre dragoste...

...au spus...


Seneca - "Daca vrei sa fii iubit, iubeste."

Aristotel - "Dragostea este compusa dintr-un singur suflet care locuieste in doua corpuri diferite."

B. Pascal - "Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita."

Mark Twain - "Dragostea este dorinta irezistibila de a fi irezistibil de dorit."

G. de Maupassant - "Inima are taine pe care nicio ratiune nu le patrunde."

Ch. Baudelaire - "Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti."

Sperante.....

(pentru D.)

"Cel mai frumos dar facut cuiva este speranta." (Anatole France)

"Nu spune niciodata 'nu se poate', ci incepe cu 'sa vedem'. " (Nicolae Iorga)

"Speranta e un vis cu ochii deschisi." (Tudor Arghezi)

Ce bine ca esti

"E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea din launtrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fiebinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt !
Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte jos, intoarsa spre pamant,
una foarte sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt."

(Nichita Stanescu)

Eminescu forever

Steaua vietii

"Cand norii, palate fantastice negre,
Cu geamuri prin care se vede zafir,
Ascult-ale marei lungi cantece-alegre,
Cand stelele se mir,

Atunci printr-o geana de nouri, deschisa,
Din ochiu-i albastru se vede o stea
Ce-mi miruie fruntea c-o raza de vise,
C-o raza de nea.

O, steaua iubita ce-abia stai prin stele,
Un sfant ochi de aur ce tremuri in nori,
Ai mila si stinge lungi zilele mele -
Cobori, o, cobori !"

(Mihai Eminescu)

Ganduri....eminesciene

"Orice cugetare generoasa, orice descoperire mare purcede de la inima si apeleaza la inima."

"Multi lucreaza, dar putini gandesc."

"Cum lacrima iese din ochi, astfel iese gandirea pe buze."

Eminescu forever

Glossa

"Vremea trece, vremea vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val, ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu aseaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Cand cu zgomote desarte
Vremea trece, vremea vine.

Nici incline a ei limba
Recea cumpana-a gandirii
Inspre clipa ce se schimba
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui;
Joace unul si pe patru
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci in tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te intreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun cate exista
Si de mii de ani incoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
amagit atat de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera cand vezi miseii
La izbanda facand punte,
Te-or intrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dansii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cantec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste in varteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Trece-n lume cine o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece.

Tu ramai la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te intreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate.
Vremea trece, vremea vine. "

Avem tot timpul din lume...

Avem tot timpul din lume ca sa invatam sa traim frumos, sa invatam sa ne intelegem unii pe altii, sa ne impartasim din experientele traite, sa ne indragostim si sa iubim.
Avem tot timpul din lume pentru a invata sa fim atenti la suferinta altora, sa fim empatici, sa fim rabdatori si sa iertam cand ni s-a facut o nedreptate.
Avem tot timpul din lume sa invatam sa ne respectam deopotriva, sa invatam sa ne ascultam unii pe altii, sa ne apreciem virtutile si sa ne corectam defectele.
Avem tot timpul din lume sa invatam sa nu ne mai mintim, sa nu ne mai trisam unii pe ceilalti in dragoste, sa ne iubim frumos si sincer, sa pretuim fidelitatea.
Avem tot timpul din lume sa slavim Creatorul si sa ne minunam de tot ceea ce a creat. Avem tot timpul din lume sa intelegem si sa iubim Viata.
Avem tot timpul din lume sa fim, in adevaratul sens al cuvantului, oameni.

"Sa darui totul, sa sacrifici totul fara speranta de rasplata; asta inseamna iubire."

"Nu traim sentimente care ne transforma,ci sentimente care ne sugereaza ideea de transformare. De pilda, iubirea nu ne purifica de egoism, dar ne face sa-l simtim si naste in noi ideea unei patrii indepartate, unde acest egoism nu si-ar mai gasi locul." (Albert Camus)

Fara tine

"Fara tine mi-e frig
N-am inteles niciodata
Cum simte aerul
Ca ai plecat.
Universul se strange
Ca o minge plesnita
Si-si lasa pe mine zdrentele reci.


Cainele negru
Cu burta intinsa duios pe zapada
Se scoala si se indeparteaza
Privindu-ma in ochi,
Refuzand sa-si spuna numele.
Incepe sa fulguie.
Ma ustura pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Si mi-e frig,
Cand simt cum cade moale,
Odata cu zapada,
Aceasta rugaciune catre nimeni."

(Ana Blandiana)

Ceata care coboara

"Ceata care coboara
Este pleoapa ta
Lasata somnoroasa peste lume?
Lumea viseaza
Dincolo de ea
Si numai eu am fost uitata
Treaza
Anume
Sa vad cum somnul
Curge-n moarte bun,
Neschimbator
Ca un izvor
Care apune-n mare,
Ca stelele care apun
e-ncet, incet de soare?

Sa vad cum moartea limpede,
Din cand in cand,
Se tulbura visand
C-am fost uitata treaza
Anume
Ca sa poata sa ma doara
Pleoapa ta care coboara
Induiosata peste lume?..."

(Ana Blandiana)

"Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este si cel mai scurt drum de la om la el insusi." (Octavian Paler)

"Un cuvant este un arbore. Ca s-a nascut pe pamantul tau ori ca a cazut ca o samanta din lumea altora, un cuvant este, pana la urma, o faptura specifica." (Constantin Noica)





"Cuvintele sunt vocea inimii." (Confucius)





"Cuvintele sunt umbra de aur in constiinta materiei." (Nichita Stanescu)





"Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut asa de mult sa planga si nu au putut." (Lucian Blaga)

Sonetul nestematelor

"Aci sunt giuvaere ce-mpart cu darnicie
Cristalizate fost-au de mine-n focul vietii,
Si-n apa lor rasfrant-am minunea tineretii,
Iar de arta slefuite sunt astazi pe vecie.


Facut-am cea mai aspra si grea ucenicie,
Dar tot le-am smuls din suflet in faptul diminetii,
Mai limpezi decat ochii de vis ai frumusetii,
Si tot le-am dat, in urma, nespusa trainicie.
De-acuma, varsta poate pecetea sa isi puna
Pe omul de-azi si maine, iar moartea sa-l rapuna.
Aceste nestemate ca apa neclintita,
Sfidand a clevetirii pornire omeneasca,
Si stand intr-o lumina mereu mai stralucita,
Sa piara n-au vreodata si nici sa-mbatraneasca."



(Alexandru Macedonski)

Niciodata toamna

"Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa,
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Pasarile negre suie in apus
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturand in sus
Foile-n azur.
Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses."

(Tudor Arghezi)

La Filarmonica "George Enescu", in data de 6/7 noiembrie a.c., Orchestra Simfonica, avandu-l la pupitru dirijoral pe Ronald Zollmann si ca solista pe Dorina Mangra, va invita sa audiati urmatoarele lucrari:

• Passacaglia, op. 1 - de Webern;
• Concertul pentru vioara si orchestra - de Kurt Weill;
• Simfonia a-IV a - de Brahms.

Concertul simfonic va avea loc la ora 19,00.

Poezia vietii

Ritmuri, rime, sound-uri, culori, miscare, imagini. Toate exprimate nu la un iPod ci,... in cuvinte. Da, in cuvinte. Caci, in cuvinte - ca intr-o scoica - se depun straturi de sentimente, iubiri, trairi, deceptii, emotii ce formeaza adevarate margaritare pentru suflet si minte.
Din poezie inveti, ca si din viata. Inveti sa cunosti si sa respecti oamenii, sa-i iubesti, sa le intelegi trairile si gandurile.

De multe ori, unii dintre noi, se intreaba de ce se scrie inca poezie ori de ce este comentata si indragita de iubitorii acestui gen, intr-un secol aflat in plina dominatie a IT-ului si a tehnologiei, in genere. Cu ce fascineaza, inca, acest gen literar?
Cu toate ca ritmul cotidian este din ce in ce mai accentuat, iar timpul pare ca-si contracta secundele, nelasand loc suficient si pentru lectura, poezia ramane inca fructul mult gustat, in ale carui seminte sublimeaza si se concentreaza momentele unice traite de autor, dar care se oglindesc, de multe ori, si in vietile noastre. Poezia este mereu "vie". Este o felie de viata. Din viata ta. Sau a mea. Iata, de ce, poezia se scrie inca si este nemuritoare ! Pentru ca se doreste a fi scrisa ! Si, nu doar scrisa. Ci, si citita.

"Cultura este suma tuturor formelor de arta, de iubire si de gandire, care pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om sa fie tot mai putin inrobit." (Andre Malraux)

Melancolie

"Am luat ceasul de-ntalnire
Cand se tulbura-n fund lacul
Si-n perdeaua lui subtire
Isi petrece steaua acul.

Cata vreme n-a venit
M-am uitat cu dor in zare
Orele si-au impletit
Firul lor cu firul mare.

Si acum c-o vad venind
Pe poteca solitara,
De departe, simt un jind
Si-as voi sa mi se para."

(Tudor Arghezi)

Soapte

"In noaptea trista care ne desparte,
Tu poate simti in jurul tau suspine
Si falfairi de aripi si de soapte...
E dorul meu ce vine de departe
Si ostenit adoarme langa tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lasat la capul tau, pe-o carte
Inchisa de la sine
Cand ai simtit ca somnul ne desparte..."

(George Toparceanu)

Revin in toamna

"Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate
Stiu iarna care vine, stiu bruma care cade
Si ceata nesfarsita, neinteleasa.

Dar eu visez amiaza-mbratisata
De frigul diminetii si al serii,
Ora de miere, galbena zapada
Pe care-o ning din crengi invinse merii.

Eu plang de bucurie in lumina
Nestinsa inca de uriase nopti
Si-n strugurii zdrobiti in teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copti.

Eu vin spre frig, desi de frig mi-e groaza
Spre fructul putred care se consuma
In alcoolul limpede-n amiaza
Si tulburat in asfintit de bruma.

Mi-e frica de-ntuneric si totusi vin, si vin
Din nesfarsite veri stralucitoare,
Unde tanjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin si moare.

Orgoliul fraged, dragoste copilaroasa,
Fatala, somnoroasa demnitate
Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate."

(Ana Blandiana)

Acorduri de toamna

"Toamna uda lin copacii mei,
Copaci ai caror frunze cad.
Copaci ai caror umeri grei,
Se-ntind pe ape, cad.

Si apa curge la izvor
C-un susur rece, cristalin,
Doar gandul meu alearga-n zbor
Cu greu, sinistru, calm si lin.

In timp..., alerg dupa o stea
Spre cer, spre soare, spre abis,
Si m-am intors tot fara ea
Tot fara raza mea de vis !"

(Nichita Stanescu)

Poem

"Tu plutesti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iti sprijini tampla
de inima mea ca de o piatra rosie,
si astepti sa-ti spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu le-am ispravit de mult
sa ti le mai spun.
Gura mea e-n tacerea cea mai desavarsita,
inclinata ca matasea unui steag
intr-o zi fara vant.
O, nu pleca nicaieri !
Imi voi rupe inima cu un singur gest
al mainii,
ca sa rasara durerea care stie
numele durerii,
ca sa rasara dragostea mea de barbat
care stie numele tau ciudat, de femeie."

(Nichita Stanescu)

"Poezia e insasi viata."

"Poezia este copilul care ramane in sufletul adolescentului, al omului matur si al batranului, peste durere dezamagire si suferinta." (Tudor Arghezi)

Sfarsit de anotimp

"Eram atat de atent,
incat se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele inghetau in jurul meu,
prefacandu-se-n stalpi rasuciti.

Eram atat de atent,
incat plutirea ondulata-a mirosurilor
se prabuse-n intuneric
si parca niciodata n-as fi-ncercat
frigul.

Deodata
m-am trezit atat de departe
si de strain
ratacind inapoia chipului meu,
ca si cum mi-as fi invelit simturile
cu relieful fara de noima al lunii.

Eram atat de atent
incat
nu te-am recunoscut, si poate
ca vii mereu,
in fiecare ora, in fiece secunda,
si treci prin asteptarea mea de atunci
ca prin fantoma unui arc de triumf."

(Nichita Stanescu)

Frunzisuri

"Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea intamplarilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor darama mari frangii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfasurat
inserarile.

Inima, inima, planeta misterioasa,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
imaginile tale tandre, putin fluturate
de respiratia mea.

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,
aniversarea pietrelor de caldaram in care
potcoava lunii va izbi, cand voi trece ridicat in sa,
aniversarea bicicletelor rezemate de zid, aniversarea
numerelor de licean purtate la maneca,
aniversarea tuturor vorbelor care
tin in dintii literelor
dorintele, dragostea...

Inima, inima, planeta misterioasa
pe care mi-ar fi placut sa traiesc si sa mor."

(Nichita Stanescu)

Existenta, tu

"Existenta, tu, care-mi dai numai iluzia
ca ma repet cazand cu tampla peste plite
incinse pana la alb cand toamna
alearga cu ochii scosi din orbite.

Frig nu-mi e decat la cuvinte,
trupul l-as fi vrut un chivot
lasat in pastrare de mai dinainte
de altii cu infatisarea lui cu tot.

El nu e nici macar asa,
ci ca un caine zadarat sa latre
isi zbate sinele in sine,
in lucruri pan'la jumatate.

Si in cuvinte pan'la sfert
si-n necuvinte nici atata,
dar iert, n-am incotro, deci iert
viata mea in lucruri, sluta.

Si dat ma dau si nimeni nu-i
ca sa ma ia in gheara lui."

(Nichita Stanescu)

addenda la "Critica bunului-gust"

"Frumosul, esteticul abia se lasa definit. Definitiile n-au succes. Cum nu se poate acoperi pe deplin un simtamant in definitie, tot asa frumosul. Este o multumire pentru cel care se intereseaza pentru el insusi."

"O, intelepciune, ai aripi de ceara."

"Munca unui om se poate plati. Caracterul, cultura lui, nici gand."

"Multi lucreaza, dar putini gandesc."

(Mihai Eminescu)

Imbratisare

"Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-odata
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut."

(Nichita Stanescu)

Alta matematica

"Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face.
stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu si cu unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.

Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscovana, desigur,
o varza impartita la un steag
fac un porc,
un cal fara un tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal....

Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi....

Pieri din mintea mea !
Revino-mi in inima !"

(Nichita Stanescu)

Poem

"Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi,
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul ?..."

(Nichita Stanescu)

Critica bunului-gust

Motto: "Ratiunea de a fi a artistilor este aceea de a revela frumusetile lumii."

"Oamenii nu isi mai dau seama de bucuria de a trai, pentru ca nici nu mai stiu sa priveasca minunile Naturii."

(C.Brancusi)



Cred, ca nu toate operele de arta sunt valoroase, privind fenomenul artistic prin optica criticilor de arta, dar si ca simplu iubitor al acesteia. Asa-zisele, creatii avangardiste, pline de un vizionarism golit de esenta si dus pana la extreme, nu pot, nicidecum, sa incante ochii cu ceva, ori sa reinvie sentimentele demult uitate in strafundurile sufletului. Pentru ca, pana la urma, exista o limita, sau ar trebui sa existe, in conceperea si expunerea unei lucrari artistice publicului. Limita este data de....bunului-gust. Bunul-gust tine de inteligenta artistului, de capacitatea celui care propunand un subiect artistic, incearca sa induca in receptorii sai, adica in privitori, acel "ceva" ce le atinge spiritul si le provoaca sentimente si trairi greu de descris in cuvinte. Facand o analogie intre degustarea unei mancari, oricat de rafinata ar fi, in care sarea si piperul si-au gresit masura, si realizarea unei lucrari de arta, la care s-a recurs la "impulsul primar" netrecut prin filtrele bunului gust, ajungem sa ne dam seama, si singuri, unde este problema.

Nu trebuie sa se faca confuzie intre reliefarea esentei in arta, lucru realizat admirabil de catre Brancusi, prin creatiile sale apreciate in intreaga lume, si "arta" lipsita de esenta, arta noului val, ce anima artisti contemporani, autohtoni si straini, deopotriva, care promoveaza "proiecte culturale" si "idei" de-a dreptul grotesti, ce nu au nimic comun cu arta in sine, si nicidecum noi stiluri ori curente in arta, ce ar putea fi folosite drept modele pentru viitoarele generatii de artisti. Iar expozitia de la New York, promovata de Institutul Cultural Roman, este un exemplu, in acest sens. Consider ca nu avem nevoie de asemenea modele in arta, fiindca nici nu se pune problema de a duce lipsa de ele. Grigorescu, Brancusi, Luchian, Tatarescu... merita o mai larga apreciere din partea celor care conduc destinele Culturii, pentru promovarea in afara granitelor tarii a adevaratelor valori nationale, si nu a subculturii.

Niciodata, iubito....

"niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta Cale Lactee
strapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul"

(Lucian Avramescu)

Sufletul

"Sufletul e ceva in noi
Care nu poate exista in afara.
De cate ori nu mi s-a intamplat
Sa descopar
Suflete goale in iarba tragand sa moara.
Le luam cu grija in palma,
Dar niciodata
Nu gaseam destul de repede pe cineva
Sa le primeasca in sine.
Simteam causul palmei gol
Si-un abur, neatins de frunze, trecea
Banuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adaposteste in noi
De Dumnezeu ?"

(Ana Blandiana)

Nu ma intelegi

"In ochii mei acuma nimic nu are pret
Ca taina ce ascunde a tale frumuseti;
Caci pentru care alta minune decat tine
Mi-as risipi o viata de cugetari senine

...................................................................


Cand dorul meu e-atata de-adanc si-atat de sfant
Cum nu mai e nimica in cer si pe pamant,
Cand e o-namorare de tot ce e al tau,
De-un zambet, de-un cutremur, de bine si de rau,
Cand esti enigma insasi a vietii mele-ntregi...
Azi vad din a ta vorba ca nu ma intelegi !"

(Mihai Eminescu)

Recital al pianistului Dan Grigore la Ateneul Roman

Cunoscutul pianist roman Dan Grigore, impreuna cu Filarmonica "George Enescu", va sustine un recital caritabil organizat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei in vederea sustinerii tinerilor artisti aflati la inceputul carierei lor. Recitalul are loc de ziua Majestatii Sale Regele Mihai I care va fi prezent la Ateneu impreuna cu Principesa Margareta a Romaniei.

Maestrul Dan Grigore va interpreta lucrari ale compozitorilor W.A. Mozart, Franz Liszt, George Enescu, L.W.Beethoven, Frederic Chopin, Claude Debussy.

Recitalul va avea loc la Ateneu, in data de 25 oct. 2008, ora 18.00

"E prea putin ...

....ce pot marturisi,
Daca-ai fugi si nu te-as mai gasi,
Dar, ca sa afli totul, nu e greu;
Asculta-ma cu sufletul, mereu,
Lasandu-ma sa cred ca nu mai vrei
Sa te desprinzi cumva din ochii mei
Si-ai sa intelegi cat frig s-ar intampla
Daca-ai fugi si nu te-as mai afla..."

(G. Tarnea, 1999)

Crampeie de timp

Flash-uri.....flash-uri de lumina, de culori, de bucurie, de melancolie, de reverie..... Intr-un cuvant, de viata. Toate starile noastre se condenseaza in cateva secunde. Stari efemere, inefabile care ne cuprind sufletele si pe care le-am dori nesfarsite. Iar, uneori, chiar sunt.

Momente de puritate, momente de timp. Irepetabile.....In aparenta, doar !

Discutam, deunazi, cu un om al cuvintelor si ideilor, un literat, despre placerea de a trai. Un timp, un moment, o viata. Parcursul nostru in timp seamana cu un film. Care poate fi bun sau nelinistitor de prost, poate candida la Oscar-ul viselor sau poate fi un film obisnuit, de duzina. Toata vietuirea noastra depinde, in principal, de noi sa o facem agreabila, dar si de mediul in care "jucam" si de "partenerii de viata" pe care-i avem alaturi. Exact ca in productia unei pelicule filmate care necesita pe langa omul de platou - regizorul -, liberul arbitru, adica fiecare dintre noi, si un Scenarist, pe al carui subiect se joaca piesa vietii noastre. Fara idei, piesa nu s-ar mai juca. Fara Lumina, culoare, zambete si nelinisti, viata ar fi fada si lipsita de sens.

Gandurile-mi fug pe hartie, insa nu uita sa retina esentialul.

Dar fara Iubire cum ar decurge viata ? Fara Iubirea autentica, adevarata. Raspunsul nu intarzie in timp. Ar fi ca intr-o piesa non-hitchockiana, robotica, in care indivizii bipezi, lipsiti de sentimente ar continua sa se minta ca traiesc.

Iubirea este liantul vietilor noastre. Ea da sens si valoare traiului pe acest pamant. Restul este ocupat doar de aparente, automatism, mimetisme si indiferenta.
Momentele de traire si de bucurie adevarate nu pot exista decat impartasite in Iubire si cu Iubire. Si pot fi mai mult decat niste flash-uri ori "cadre" prelucrate. Pot "trai" mai mult de doua ore. Se pot multiplica, in viata. Se pot repeta, in timp. Pot fi unice, ca moment, in dimensiunea spatio-temporala, dar niciodata unice ca valoare sentimentala, intrinseca.

Concert de Exceptie la Sala Palatului

In deschiderea Festivalului Artelor Bucuresti, renumitul pianist Dan Grigore va sustine un concert impreuna cu Orchestra Nationala Radio (Dir. Misha Katz). Programul va cuprinde doua parti: in prima parte vor putea fi audiate lucrarile "Finlandia", de J. Sibelius si "Concertul pentru pian si orchestra in la minor ", de E. Grieg, partea a-II a fiind rezervata lucrarilor "O noapte pe Muntele Plesuv", de M. Mussorgsky si "Francesca da Rimini", de P. I. Ceaikovsky.

Concertul va avea loc la ora 19.00, in data de 2 noiembrie.

"Iubirea este mult educatoare, ea da sensul existentei in varietatea si valoarea ei reala." (Tudor Arghezi)

"Daca cineva staruie sa-i spun de ce o iubesc nu pot decat sa-i dau acest raspuns: "pentru ca e ea, pentru ca sunt eu." (Michel de Montaigne)

Remember John Lennon 9 Oct 1940 - 8 Dec 1980

"Imagine there's no Heaven
It's easy if you try
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people
Living for today

Imagine there's no countries
It isn't hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace

You may say I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope some day you'll join us
And the world will be one

Imagine no possesions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man
Imagine all the people
Sharing all the world

You may say I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope some day you'll join us
And the world will live as one."

(John Lennon)

"Caci - cine nu stie - iubim mai mult pentru ceea ce dam decat pentru ceea ce ni se da si mai ales pentru acei pentru care ne jertfim." (Garabet Ibraileanu)

"Nu piroanele l-au rastignit pe Hristos, ci Iubirea." (F. Dostoevski)


"Iubirea nu este un targ: te iubesc pentru ca ma iubesti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru ca te iubesc." (Liviu Rebreanu)


"Iubirea misca Soarele si celelalte stele." (Dante Alighieri)

Nu-ti este tie harazit

"nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca.
oricat l-ai scutura si l-ai lovi
nu-i in puterile tale
sa-l faci sa dea petale.
atingerea-ti murdara-l pangari
ii smulgi petalele si i le spulberi
farame le strivesti in pulberi.
ah ! nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca
cel care poate sa-l deschida
o face-atat de simplu !
i-arunca o privire pe sub gene
si mustul vietii se porneste-n vene.
la suflul asta floarea-si scoate
aripile-n vant, vaslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
si o miresa isi destaina
dulcea-i taina.
cel care poate sa-l deschida
o face atat de simplu."

(Rabindranath Tagore)

"Nu recunosc alt semn al superioritatii decat bunatatea." (Ludwig van Beethoven)


"Prima conditie a bunatatii sufletului omenesc este sa aiba ceva de iubit; a doua , sa aiba ceva de respectat." (Mary Ann Evans)

Descoperind, invatam sa traim

Traim intr-o lume plina de contradictii. Desi, tehnologic vorbind, lumea noastra a evoluat constant, si continua sa o faca, spiritual am ramas in "perioada neoliticului". Unii dintre noi se intreaba daca spiritualitatea mai are vreo importanta in viata lor, altii nu "vad" daca exista vreo legatura intre dezvoltarea lor ca oameni - si implicit a societatii umane din care fac parte - si Spirit, ori cum se pot influenta una pe cealalta si ce repercusiuni pot rezulta din aceasta cauzalitate?
Este indiscutabil ca aceasta conexiune exista, iar istoria umanitatii, ne-a dovedit-o pe deplin, de-a lungul timpului. Insa, de cele mai multe ori, oamenii continua sa piarda din vedere esenta, si totodata raspunsurile, problemelelor cu care se confrunta zi de zi, focalizandu-si toata energia si interesul catre partea materiala. Mereu catre materie ! Este inutil sa mai adaug ca, odata cu consumarea energiei, timpul isi pierde din valoare, si odata cu el, viata multora dintre noi devine un calvar, fiind lipsita de speranta si plina de stres, incertitudini si regrete.

Dar care este esenta si prin ce poate fi exprimata ea ?

In general, omul greseste nu ignorand existenta spiritului in viata sa, ci datorita necunoasterii profunde a acestuia. Lumea noastra axata pe "valorile" materiale, pe consum si pe inexistenta unor repere morale autentice isi poate reveni din debusolare doar restabilindu-si adevaratul reper moral relevat in persoana lui Iisus Hristos.

Fiinta umana este o creatie extrem de complexa si deosebit de frumoasa. Este frumoasa, in fiecare parte a sa ! Fiecare dintre noi este un unicat, in felul sau si tocmai constientizarea acestui aspect, ne face sa fim deosebiti de celelalte fiinte din lumea animala. Omul este inzestrat cu Spirit, are sentimente, poate intelege, rationa si se poate bucura, atat de complexitatea Universului si a spatiului in care traieste, cat si de lucrurile simple, aparent banale, ca bobitele de roua de pe petalele unei flori, ori zborul neordonat al unui fluture !

Spiritul este mai presus de materie. Putem, astfel, depasi toate paradoxurile lumii, daca fiecare dintre noi se dezbraca de Sine, isi lasa la o parte mandria, atotstiinta, ignoranta si, privind in jurul sau, isi ajuta semenii. Si, nu doar cu vorba, ci mai ales cu fapta !
Raspunsurile la problemele noastre stau chiar in noi, in atitudinea si in mentalitatea noastra, in intelegerea relatiei fiecaruia dintre noi cu Mantuitorul nostru. Abia atunci viata isi va descoperi frumusetea si bogatia ei. Caci, nu-i asa, doar nascandu-ne din nou, in Iisus Hristos, vom gusta din bucuriile vietii, invatand sa traim curat, sincer si frumos.

Daca vom "privi" mai mult spre cer, roadele credintei nu vor intarzia sa apara, in vietile noastre.

Iata, deci, care este esenta tuturor lucrurilor care se petrec in vietile noastre: relatia unica, indestructibila ce exista intre noi, oamenii, si Iisus Hristos, intre materie si Spirit, relatie ce transcende Timpului.

Iubind in taina...

"Iubind in taina am pastrat tacere,
Gasind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.

Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.

Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii - vin la sanu-mi."

(M.Eminescu)
"

Eu te-am iubit...

"Eu te-am iubit si poate ca iubirea
In suflet inca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu iti mai va da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii candva iubita
Asa adanc, asa gingas cum te-am iubit."

(A.S. Puskin)

CONCERT L.van BEETHOVEN

Orchestra Nationala Radio (Dir.Horia Andreescu) prezinta, vineri 3 octombrie, ora 19:00, in Studioul de Concerte "Mihail Jora", cateva dintre lucrarile concertistice importante ale marelui compozitor german L. van Beethoven:

• Uvertura Victoria lui Wellington, op.91
• Concertul nr.5 in mi bemol major pentru pian si orchestra (solist: Gerhard Oppitz - pian)
• Imperialul, op.73
• Simfonia nr.3 in mi bemol major Eroica, op.55

Singuratate

"In nopti d-amaraciune, in zile de placere,
De cand in umbra vietii, strain, ma ratacesc,
Vazut-am pretutindeni o tanara parere,
Frumoasa, ideala, cu chipul fecioresc.
Divina-i frumusete pe privitori imbata
Ca dulcile dorinte ce prin suspine trec,
Cosita-i e umbroasa si fruntea-i e curata;
Dar palida-i e fata si lacrimile-o-nec!
Cand ea mi se arata prin seri de desfatare,
O vad plecandu-si capul pe mana sa visand,
In locuri singuratici fantasma dulce-apare,
In sarbatori voioase ea vine lacrimand.
Adesea pleaca fruntea pe fruntea-mi abatuta,
In sanul ei vars lacrimi si ma rapesc de-amor!
Atat e de frumoasa, poetica, placuta
Cand lacrimile mele pe fata-i se strecor!
Vai, ce de fericire, va bate sanul foarte,
D-amorul ei cel tanar, o, fratii mei , fugiti!

Cand ati iubit pe dansa, mai mult nu mai iubiti.
Eu am iubit aceasta divina frumusete
Si de atuncea lumea mereu o parasesc;
Pe sanul ei se stinse frumoasa-mi tinerete,
Singuratatea este fantasma ce iubesc."

(D. Bolintineanu)
"

"Iubirea este o strofa a naturii, brodata de imaginatie."(Voltaire)

"Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita."
(B. Pascal)

Balada vestilor din ploi

Pentru Domnisoara D.

"Multumeste-te sa-mi scrii
Cateva cuvinte calde,
Cand va fi sa mi se scalde
Umbra vietii-n aporii.

Eu voi sta, oricum, atent,
Sprijinindu-ma de-o raza,
"La-ntelesul viu din fraza
Si la frigul tau latent.

Daca tot mi-e dat sa mor
Inainte-ti cu o vreme,
Voi ajunge, nu te teme,
Sa-mi transform plecarea-n nor.

Si-or sa cada mai apoi,
Dinspre mine catre tine,
Vesti de dragoste, stii bine,
Risipite-n niste ploi."

(G. Tarnea)

Balada ultimei iubiri

"Strange-ma-n brate, iubito, strange-ma tare,
Cum ai strange un prunc, nu un aspru barbat,
Pregatit de la prag pentru alta plecare
Si-n al carui vazduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din stravechea mea fire -
Nestatornica, rea si pierduta-n povesti,
Dar tanjesc, in sfarsit, dupa prima iubire,
Asteptand-o sa creasca din cea care esti."

(G.Tarnea)

E totul randuit sa se intample

"Cum sa traiesti frumos fara Iubire,
Cum sa visezi, sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri."

(G. Tarnea)

Din parul tau

"Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val, prin care nu putem strabate cu privirea,
painjenis, ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Si-acum, cand tu-mi inneci obrajii, ochii
in parul tau,
eu ametit de valurile-i negre si bogate,
visez
ca valul, ce preface in mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau -
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja, ce-a cuprins-o magul in povestea lui."

(Lucian Blaga)

Premiile Ioan Chirila 2008

Celei care pleaca

"Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...

A fost un vis trait pe-un tarm de mare,
Un cantec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari -
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o poate niciodata...
.........................................................


Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!"

(Ion Minulescu)

Dorul

"Setos iti beau mireasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amandoua cum cuprinzi
in suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi in ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parca-as fi
pribeag pe-un alt pamant.

Femeie,
ce mare porti in inima si cine esti?
Mai canta-mi inc-odata dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea - vesnicii."

(Lucian Blaga)

Si daca un dor

"Si daca-un dor mai simt in piept
Cand se iveste luna,
E ca sa nu te mai astept
Si azi ca'ntotdeauna.

Si mangaieri de mai pot fi
Unei vieti de jale,
Ar fi de-a nu te intalni
Nicicand in a mea cale.

Iar fericita de eram
Sa fiu in asta lume,
Pe tine nu te cunosteam
Nici iti stiam de nume."

(Veronica Micle)

Amurg de toamna

"Amurg de toamna pustiu, de huma,
Pe camp sinistre soapte trec pe vant -
Departe plopii s-apleaca la pamant
In larg balans lenevos, de huma.

Pustiu adanc...si-ncepe a-nnopta,
Si-aud gemand amorul meu defunct,
Ascult atent privind un singur punct
Si gem, si plang, si rad in hi, in ha..."

(George Bacovia)

Viata mea se ilumineaza

"Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.

Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.

Trec fantome ale verii in declin,
corabiile sufletului meu marin.

Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.

Mai lasa-ma un minut,
Mai lasa-ma o secunda,
Mai alsa-ma o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-ma o briza, o unda.

Mai lasa-ma un anotimp, un an, un timp."

(N.Stanescu, 1964)

Sentimental story

"Then we met more often
I stood at one side of the hour,
you at the other,
like to handless of an amphora.
Only the words flew between us,
back and forth.
You could almost see their whirl-wind,
and suddenly,
i would lower a knee,
and touch my elbow tothe ground
to look at the grass, bent
by the falling of some word,
as though by the paw of a lion in flight.
The words rotate between us,
back and forth,
and the more i loved you, the more
they continued, this whirl almost seen,
the structure of matter, the beginnings of things."

(N. Stanescu)

Afara-i toamna

"Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr-un ceas gandesti la viata toata.

Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet pe ganduri,
Visez la basmul vechi al zanei Dochii,
In juru-mi ceata creste randuri, randuri;

Deodat' aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scanduri...
Iar mani subtiri si reci mi-acopar ochii."

(M. Eminescu)

Simtire

"In seri de vara-albastre, voi merge pe poteci
Printre tepoase grane, strivind otava verde,
Si tiparindu-mi pasii in firele ei reci,
Imi voi lasa-n vant parul - usor sa mi-l dezmierde.

Voi merge in tacere, si fara nici un gand,
Dar imi va creste-n sufletIubirea nesfarsita;
Ca un nomad umbla-voi, departe strabatand,
Prea fericit, Natura, ca langa o iubita."

(Arthur Rimbaud)

Destin

"De drumuri lungi si aspre obosit,
La capatul pamantului, in soare,
Pe tarmul marii cald am poposit,
Ca toamna, niste pasari calatoare.

Inalte valuri - fiare mari de plug -
Spumoase brazde peste tarm rastoarna.
Ca niste lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreaga se intoarna.

Vreau singur sa pornesc in larg, si parca
Sa-mi desfasor tot sufletul in vant,
Dar simt cumplit ca trupul meu e-o barca
Cu ancori grele prinse de pamant."

(Demostene Botez)

Ganduri ale unor oameni.... mari

"Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte."

"Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit."

"Iubim de fapt ceea ce ne lipseste."

"In iubire esti independent de timp ca si-n copilarie."

"In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste."

"Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obtine niciodata cerandu-le sau luptandu-ma pentru ele.
Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti."

"Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata."

"Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata."
(Octavian Paler)

Ia aminte

"Ia aminte, femeie, te iubesc infernal
te doresc cum calugarul ivirile sfinte
dar atentie, principesa de stal,
ia aminte

nu-mi cere supunere oarba si nici
nu-ti fa giuvaer la dest inainte
nici-un ham n-a-ncaput pe crestetul meu
ia aminte

tu, care gemi in fierbinti zvarcoliri
si-apoi blanda ramai, nefiresc de cuminte
iti apartin ca vreau eu,
ia aminte

un miliard de comori am in inima mea
"la inceput a fost cuvantul" -
eu sunt miliardar de cuvinte
pot sa-ti daruiesc cea mai inalta statuie de aur
dar nici un gram din metalul libertatii mele,
ia aminte"

Lucian Avramescu

Eveniment - Concert Al Di Meola in Bucuresti

Daca sunteti in trecere prin Bucuresti nu ratati intalnirea cu unul dintre cei mai renumiti chitaristi ai lumii, detinator a patru titluri pentru cel mai bun chitarist de jazz acordat de revista de specialitate Guitar Player Magasine's, cu un stil aparte care a revolutionat tehnica interpretativa la chitara. De origine americana (nascut la New Jersey, in 1954), Al Di Meola a cantat o vreme cu formatia unei alte celebritati a jazz-ului contemporan, Chick Corea, dar si cu alti cunoscuti ai genului printre care John McLaughlin, Stanley Clark, Paco de Lucia etc. Detinator a numeroase premii, dintre care trei albume de aur, artistul va veni insotit la Bucuresti de New World Sinfonia (componenta: Peo Alfonsi - chitara acustica, Fausto Beccalossi - acordeon, Gumbi Ortiz - percutie).

Concertul va avea loc pe 11 septembrie 2008, la Sala Palatului, ora 19:30.

Ecce Homo

"Eu sunt o-mperechere de straniu
Si comun,
De aiurari de clopot
Si framantari de clape -
In suflet port tristetea planetelor ce-apun,
Si-n cantece, tumultul caderilor de ape...

Eu sunt o cadentare de bine
Si de rau,
De glasuri razvratite
Si resemnari tarzii -
In gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Si-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucisare de harfe
Si trompete,
De lenese pavane
Si repezi farandole -
In lacrimi port minciuna tacutelor regrete,
Si-n ras, impertinenta sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proza
Si de vers,
De crime
Si idile,
De arta
Si eres -
In craniu port Imensul, stapan pe Univers,
Si-n vers, vointa celui din urma Ne'nteles !..."

(Ion Minulescu)

Gand

"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi pana la urma sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile si adversitatile noastre. Ma intreb: noi, la capatul vietii noastre, ce-am lasa in afara? Banuiesc ca putem lasa niste sentimente. Mai putin de ura, intrucatva de patemi dar... de dragoste mai ales."
(Nichita Stanescu)

Poezia

"Poezia este ochiul care plange.
Ea este umarul care plange,
ochiul umarului care plange.
Ea este mana care plange,
ochiul mainii care plange.
Ea este tapa care plange,
ochiul calcaiului care plange.
O, voi, prieteni,
poezia nu este lacrima
ea este insusi plansul,
plansul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie sa fie frumos,
lacrima celui care trebuie sa fie fericit."

(Nichita Stanescu)

Cantec de dor

"Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau
tamplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.

Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.

Ma jucam cu palmele in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blandete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.

Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam."

(Nichita Stanescu)

"Cine nu iese din eu, n-atinge absolutul si nu descifreaza nici viata." (C. Brancusi)

"Iubirea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca pana la el."
(Michelangelo Buonarotti)

Dreptul la timp

"Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini."

(Nichita Stanescu)