"De drumuri lungi si aspre obosit,
La capatul pamantului, in soare,
Pe tarmul marii cald am poposit,
Ca toamna, niste pasari calatoare.
Inalte valuri - fiare mari de plug -
Spumoase brazde peste tarm rastoarna.
Ca niste lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreaga se intoarna.
Vreau singur sa pornesc in larg, si parca
Sa-mi desfasor tot sufletul in vant,
Dar simt cumplit ca trupul meu e-o barca
Cu ancori grele prinse de pamant."
(Demostene Botez)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu