vineri, 23 ianuarie 2009

Lumina

Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cand te vad
oare nu e un strop din lumina
creata in ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata adanc de viata?

Nimicul zacea-n agonie,
cand singur plutea-n intuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"

O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,
o sete de lume si soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci -- cine stie?

Lumina ce-o simt navalindu-mi
in piept cand te vad -- minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata in ziua dintai.

(Lucian Blaga)

Asfintit marin

Piere in jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.

Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, si urmele.

Soarele, lacrima Domnului,
cade in marile somnului.

Ziua se curma, si vestile.
Umbra mareste povestile.

Steaua te-atinge cu genele.
Mult talmacesti toate semnele.

Ah, pentru tine sunt largile
vremi? Pentru tine catargele?

O, aventura, si apele!
Inima, strange pleoapele!

(L. Blaga)

Nu-mi presimti ?

Nu-mi presimti tu nebunia cand auzi
cum murmura viata-n mine
ca un izvor
navalnic intr-o pestera rasunatoare?

Nu-mi presimti vapaia cand in brate
imi tremuri ca un picur
de roua-imbratisat
de raze de lumina?

Nu-mi presimti iubirea cand privesc
cu patima-n prapastia din tine
si-ti zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?

(Lucian Blaga)
A apărut o eroare în acest obiect gadget