marți, 4 noiembrie 2008

"Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este si cel mai scurt drum de la om la el insusi." (Octavian Paler)
"Un cuvant este un arbore. Ca s-a nascut pe pamantul tau ori ca a cazut ca o samanta din lumea altora, un cuvant este, pana la urma, o faptura specifica." (Constantin Noica)





"Cuvintele sunt vocea inimii." (Confucius)





"Cuvintele sunt umbra de aur in constiinta materiei." (Nichita Stanescu)





"Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut asa de mult sa planga si nu au putut." (Lucian Blaga)

Sonetul nestematelor

"Aci sunt giuvaere ce-mpart cu darnicie
Cristalizate fost-au de mine-n focul vietii,
Si-n apa lor rasfrant-am minunea tineretii,
Iar de arta slefuite sunt astazi pe vecie.


Facut-am cea mai aspra si grea ucenicie,
Dar tot le-am smuls din suflet in faptul diminetii,
Mai limpezi decat ochii de vis ai frumusetii,
Si tot le-am dat, in urma, nespusa trainicie.
De-acuma, varsta poate pecetea sa isi puna
Pe omul de-azi si maine, iar moartea sa-l rapuna.
Aceste nestemate ca apa neclintita,
Sfidand a clevetirii pornire omeneasca,
Si stand intr-o lumina mereu mai stralucita,
Sa piara n-au vreodata si nici sa-mbatraneasca."



(Alexandru Macedonski)

Niciodata toamna

"Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa,
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Pasarile negre suie in apus
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturand in sus
Foile-n azur.
Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses."

(Tudor Arghezi)
La Filarmonica "George Enescu", in data de 6/7 noiembrie a.c., Orchestra Simfonica, avandu-l la pupitru dirijoral pe Ronald Zollmann si ca solista pe Dorina Mangra, va invita sa audiati urmatoarele lucrari:
  • Passacaglia, op. 1 - de Webern;
  • Concertul pentru vioara si orchestra - de Kurt Weill;
  • Simfonia a-IV a - de Brahms.

Concertul simfonic va avea loc la ora 19,00.

Poezia vietii

Ritmuri, rime, sound-uri, culori, miscare, imagini. Toate exprimate nu la un iPod ci,... in cuvinte. Da, in cuvinte. Caci, in cuvinte - ca intr-o scoica - se depun straturi de sentimente, iubiri, trairi, deceptii, emotii ce formeaza adevarate margaritare pentru suflet si minte.
Din poezie inveti, ca si din viata. Inveti sa cunosti si sa respecti oamenii, sa-i iubesti, sa le intelegi trairile si gandurile.

De multe ori, unii dintre noi, se intreaba de ce se scrie inca poezie ori de ce este comentata si indragita de iubitorii acestui gen, intr-un secol aflat in plina dominatie a IT-ului si a tehnologiei, in genere. Cu ce fascineaza, inca, acest gen literar?
Cu toate ca ritmul cotidian este din ce in ce mai accentuat, iar timpul pare ca-si contracta secundele, nelasand loc suficient si pentru lectura, poezia ramane inca fructul mult gustat, in ale carui seminte sublimeaza si se concentreaza momentele unice traite de autor, dar care se oglindesc, de multe ori, si in vietile noastre. Poezia este mereu "vie". Este o felie de viata. Din viata ta. Sau a mea. Iata, de ce, poezia se scrie inca si este nemuritoare ! Pentru ca se doreste a fi scrisa ! Si, nu doar scrisa. Ci, si citita.