marți, 4 noiembrie 2008

Poezia vietii

Ritmuri, rime, sound-uri, culori, miscare, imagini. Toate exprimate nu la un iPod ci,... in cuvinte. Da, in cuvinte. Caci, in cuvinte - ca intr-o scoica - se depun straturi de sentimente, iubiri, trairi, deceptii, emotii ce formeaza adevarate margaritare pentru suflet si minte.
Din poezie inveti, ca si din viata. Inveti sa cunosti si sa respecti oamenii, sa-i iubesti, sa le intelegi trairile si gandurile.

De multe ori, unii dintre noi, se intreaba de ce se scrie inca poezie ori de ce este comentata si indragita de iubitorii acestui gen, intr-un secol aflat in plina dominatie a IT-ului si a tehnologiei, in genere. Cu ce fascineaza, inca, acest gen literar?
Cu toate ca ritmul cotidian este din ce in ce mai accentuat, iar timpul pare ca-si contracta secundele, nelasand loc suficient si pentru lectura, poezia ramane inca fructul mult gustat, in ale carui seminte sublimeaza si se concentreaza momentele unice traite de autor, dar care se oglindesc, de multe ori, si in vietile noastre. Poezia este mereu "vie". Este o felie de viata. Din viata ta. Sau a mea. Iata, de ce, poezia se scrie inca si este nemuritoare ! Pentru ca se doreste a fi scrisa ! Si, nu doar scrisa. Ci, si citita.

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget