"Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val, prin care nu putem strabate cu privirea,
painjenis, ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, cand tu-mi inneci obrajii, ochii
in parul tau,
eu ametit de valurile-i negre si bogate,
visez
ca valul, ce preface in mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau -
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja, ce-a cuprins-o magul in povestea lui."
(Lucian Blaga)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu