vineri, 9 octombrie 2009

Nobletea scrisului si admiratia valorii

De o zi avem al treilea laureat cu Premiul Nobel - Herta Muller.

De o zi ma simt cu mult mai bine. De fapt, nu m-am simtit nicicand altfel, insa vreau sa cred ca senzatia pe care am avut-o ieri a fost una cu totul "altfel."

Inca de la inceputul anului am avut o intuitie referitoare la recunoasterea valorilor noastre literare actuale in planul culturii mondiale. Caci ele exista si in literatura si in poezie. Suntem contemporani cu ele. Revenind la starea care m-a incercat in ianuarie, nefiind literat de formatie si nestiind nici macar care au fost propunerile pentru Romania pentru acest prestigios premiu, am avut dreptate. Simturile mele nu m-au inselat.

Bucuria mea, impartasita cu cei cunoscuti si necunoscuti, a fost deplina, si asta in ciuda convingerilor unanime venite din partea asa-zisilor specialisti care si le-au facut cunoscute cu voce tare chiar cu cateva ore inainte de momentul adevarului. Multi dintre ei, "manolesci si iari", critici de meserie, n-au facut altceva decat ceea ce stiu ei "mai bine". Sa critice ce poate nici nu stiau ca avem si sa parieze. Sa parieze pe cuvinte si pe oameni (!) Insa, au pierdut. S-a vazut. Probabil ca valorile noastre sunt cu totul altele pentru unii, iar cei care intr-adevar stiu sa le aprecieze nu fac parte din acest neam. E dureros ca se intampla astfel, dar e adevarat. Se vede ca veche zicala isi confirma inca o data valabilitatea cu...capra vecinului.

Dar, sa-i lasam pe acesti "buni" romani si...sa ne bucuram.

Multumim Doamna Herta Muller pentru scriitura plina de adevar.
Multumim Doamna Herta Muller pentru redarea adevaratei istorii a Romaniei.

O mare poeta

Ana Blandiana nu mai are nevoie de nicio prezentare, s-ar putea spune, dar poate ca tocmai unanima recunoastere a facut ca in ultimii ani sa se vorbeasca prea putin despre aceasta exceptionala scriitoare. Ne-am obisnuit oare atat de tare cu marele talent al Anei Blandiana incat nu ne mai poate uimi ? N-ar fi normal sa-l amintim ori de cate ori avem ocazia ?
In 2004 a aparut la editura Humanitas un nou volum de poezie semnat de Ana Blandiana, Refluxul sensurilor, reeditat anul trecut, fara insa a starni prea multe reactii critice. Care sa fie motivul acestei apatii critice ? Faptul ca Ana Blandiana a ramas fidela stilului saizecist ? E aberant. Ce ar trebui sa faca scriitoarea ? Sa-si falsifice stilul, trairile, personalitatea ?! Nu e un autor care sa incerce sa se adapteze modelor literare, dar asta nu ii scade din valoare. Oare Marquez a schimbat prea multe in scrisul sau de-a lungul anilor ?
Nu vreau sa inchei fara a va da o mostra din Refluxul sensurilor, un poem superb, intitulat "Cateva puncte":

"Fericirea este asemenea
Unui tablou pointilist:
Mici puncte colorate
Fara legatura intre ele,
Reusind uneori sa insemne ceva,
Alteori nu,
Reusind sa transmita
Doar fiorul unei intrebari
Incomplete,
Careia nu stii ce sa-i raspunzi
Pentru ca nu intelegi ce intreaba,
Nu intelegi decat intensitatea intrebarii
Careia ii lipsesc cateva puncte..."

(articol publicat de catre Ciprian Macesaru in revista Sapte Seri - 01-08 oct. 2009)
A apărut o eroare în acest obiect gadget