Din munti batrani si din paduri marete
Se nasc izvoare, ropotind se plimba,
Deprind pe rand oceanica lor limba
Si sunt in codri pustnici cantarete.
Spargand prin stance albia lor stramta,
Se leagan line si fac valuri crete.
In drumul lor ia firea mii de fete-
Aceleasi sunt, desi mereu se schimba.
Dar cu adancul apei se-adanceste
In glasul lor a sunetului scara.
Devine trista- randuri-randuri creste
Pan' ce urnindu-se in marea-amara
-Ca fluviu mandru, ce-ostenit mugeste-
Al tineretei dulce glas de mult uitara.
(Mihai Eminescu)
vineri, 26 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
