Let's talk about ....love (II)

Negand cunoasterea intram in adancimea iubirii. Ceea ce in cunoastere este uniform, in iubire devine absolut. Astfel, iubim doar in masura in care negam cunoasterea si ne lasam abandonati, absorbiti catre cineva intr-un mod total, absolut, facand-o si pe aceea persoana absoluta. Cunoastem cu adevarat doar in momentele in care nu vibram, nu ardem in sinele nostru, cand nu ajungem la un nivel inalt al constiintei. Intre cunoastere si iubire nu poate exista un semn de "egalitate", ci o multitudine de "diferente", de minusuri.

Cand ajungi sa iubesti pe cineva, momentele de adevarata cunoastere sunt rezultatul unui minus de iubire.

Exista un paradox in toata aceasta insiruire a lucrurilor.Un paradox extraordinar: iubirea absoluta este de fapt o desprindere de adevar! O fiinta iubita o cunoastem realmente numai dupa ce n-o mai iubim.

Singura realitate efectiva este iubirea existenta in noi. Iubim iubirea din noi. Iubim o femeie fiindca ne este scumpa iubirea noastra. Acesta este si motivul pentru care iubirea este cu atat mai profunda, mai intensa, cu cat distantele care ne despart de persoana iubita sunt mai mari. Doar atunci iubirea creste. Doar atunci iubirea este in puritatea ei.

Oare de ce iubim, de ce cautam mereu iubirea ?
Existam in iubire. Fiintam prin iubire. Ne-o dorim, ne-o daruim, pentru a fugi de cunoasterea noastra.

Cugetari...

"Dintre toate roadele pamantului, omul este singurul care nu se coace niciodata. Nu exista maturitate; doar tinerete."

"Nu esti, daca nu iti supravietuiesti: sadind un pom, lasand un gand."

"Cunoasterea e ridicarea mintii la intreg. Creatia, a lucrului la sensul de intreg."

"Limba ta nu e o limba: e gandire, constiinta, orizont. E spontaneitate si creativitate neincetata.
De aceea nu se poate lingvistica decat pe limbile altora. - Cu limba ta esti."
(C. Noica)


"Nefericirea n-are loc in universul cuvintelor."

"Melancolia: timpul devenit afectivitate."

"Singuratatea nu te-nvata ca esti singur, ci singurul."

"Luciditatea: o toamna a instinctelor."

"Fara tristete ne-am da noi seama, in aceeasi vreme, de trup si de duh ? Fiziologia si cunoasterea se intalnesc in ambiguitatea ei constitutiva, incat nu esti mai prezent tie insuti si mai solidar cu tine ca-n clipele de tristete.
....A lua lucrurile in serios inseamna a le cantari fara a participa; a le lua in tragic - a te angaja in soarta lor."
(E. Cioran)