Critica bunului-gust

Motto: "Ratiunea de a fi a artistilor este aceea de a revela frumusetile lumii."

"Oamenii nu isi mai dau seama de bucuria de a trai, pentru ca nici nu mai stiu sa priveasca minunile Naturii."

(C.Brancusi)



Cred, ca nu toate operele de arta sunt valoroase, privind fenomenul artistic prin optica criticilor de arta, dar si ca simplu iubitor al acesteia. Asa-zisele, creatii avangardiste, pline de un vizionarism golit de esenta si dus pana la extreme, nu pot, nicidecum, sa incante ochii cu ceva, ori sa reinvie sentimentele demult uitate in strafundurile sufletului. Pentru ca, pana la urma, exista o limita, sau ar trebui sa existe, in conceperea si expunerea unei lucrari artistice publicului. Limita este data de....bunului-gust. Bunul-gust tine de inteligenta artistului, de capacitatea celui care propunand un subiect artistic, incearca sa induca in receptorii sai, adica in privitori, acel "ceva" ce le atinge spiritul si le provoaca sentimente si trairi greu de descris in cuvinte. Facand o analogie intre degustarea unei mancari, oricat de rafinata ar fi, in care sarea si piperul si-au gresit masura, si realizarea unei lucrari de arta, la care s-a recurs la "impulsul primar" netrecut prin filtrele bunului gust, ajungem sa ne dam seama, si singuri, unde este problema.

Nu trebuie sa se faca confuzie intre reliefarea esentei in arta, lucru realizat admirabil de catre Brancusi, prin creatiile sale apreciate in intreaga lume, si "arta" lipsita de esenta, arta noului val, ce anima artisti contemporani, autohtoni si straini, deopotriva, care promoveaza "proiecte culturale" si "idei" de-a dreptul grotesti, ce nu au nimic comun cu arta in sine, si nicidecum noi stiluri ori curente in arta, ce ar putea fi folosite drept modele pentru viitoarele generatii de artisti. Iar expozitia de la New York, promovata de Institutul Cultural Roman, este un exemplu, in acest sens. Consider ca nu avem nevoie de asemenea modele in arta, fiindca nici nu se pune problema de a duce lipsa de ele. Grigorescu, Brancusi, Luchian, Tatarescu... merita o mai larga apreciere din partea celor care conduc destinele Culturii, pentru promovarea in afara granitelor tarii a adevaratelor valori nationale, si nu a subculturii.