"S-a-nserat...
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare...
In bogatele-ti inele
Nu mai sufera - vasal -
Nici un suflet mineral,
Nici un gest de maini rebele
Nu mai tulbura-nserarea
Ce-ascunde-ntre perdele
Sugrumandu-si respirarea
Pe tablouri,
Pe icoane,
Pe oglinda,
Pe sofa
Si pe rosia lalea,
Incrustata,
Ca o pata
De amurg, pe gura ta...
Intre noi si restul lumii
S-a lasat ca o cortina
Agonia unei dare de lumina...
Hai sa punem capat glumei
Si, sub bratele troitei oltenesti de la
Corcova,
Hai sa ne iubim in cinstea
Lui Giacomo Casanova!...
S-a-nserat...
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare..."
(Ion Minulescu)
