joi, 30 aprilie 2009
Sonet XXVIII
Fericea stare cum voi dobandi-o,
norocul somnului cand mi-e furat,
cand noaptea nu-mblanzeste cruda ziua,
cand noapte-zi le stiu cu loc schimbat ?
Desi, ravnind domnia-si sunt rivale,
luptand cu mine, iata, se inteleg
prin truda una, cealalta cu jale,
ca nu-s in preajma ta. Insa ma leg
zilei sa-i spun ca tu o faci frumoasa,
n-o calca norii, daca-n preajma esti,
iar noptii, cea cu oachesa matasa,
ii dau incredintarea c-o slujesti.
Dar ziua-mi trece distiland veninul
si-aduce noaptea dupa chinuri, chinul...
(W. Shakespeare)
norocul somnului cand mi-e furat,
cand noaptea nu-mblanzeste cruda ziua,
cand noapte-zi le stiu cu loc schimbat ?
Desi, ravnind domnia-si sunt rivale,
luptand cu mine, iata, se inteleg
prin truda una, cealalta cu jale,
ca nu-s in preajma ta. Insa ma leg
zilei sa-i spun ca tu o faci frumoasa,
n-o calca norii, daca-n preajma esti,
iar noptii, cea cu oachesa matasa,
ii dau incredintarea c-o slujesti.
Dar ziua-mi trece distiland veninul
si-aduce noaptea dupa chinuri, chinul...
(W. Shakespeare)
Sonet XLVII
Inima, ochi - in pace s-au zidit,
ca buni vecini acum isi fac servicii
cand ochiu-i de vederea ta lihnit
si inima mi-o fulgera suplicii...
Ochiul petrece daca te-o vedea
si inima-i chemata la ospatul
ce-l zugravesc si-apoi e gazda ea,
iar musafirul indragit e vazul.
Iubirea sau icoana ta imi sunt
apropiate chiar de esti departe,
te misti numai cat tine al meu gand
si esti cu mine pana catre moarte.
De-adorm si ele cu trudita raza,
inima, ochi - in locul lor viiaza.
(W. Shakespeare)
ca buni vecini acum isi fac servicii
cand ochiu-i de vederea ta lihnit
si inima mi-o fulgera suplicii...
Ochiul petrece daca te-o vedea
si inima-i chemata la ospatul
ce-l zugravesc si-apoi e gazda ea,
iar musafirul indragit e vazul.
Iubirea sau icoana ta imi sunt
apropiate chiar de esti departe,
te misti numai cat tine al meu gand
si esti cu mine pana catre moarte.
De-adorm si ele cu trudita raza,
inima, ochi - in locul lor viiaza.
(W. Shakespeare)
Sonet CXVII
Poti sa-mi acuzi zgarcenia, uit oare
sa te despagubesc de tot ce-mi dai,
uit drumul catre tine, drumul care
de pasii mei cu lanturi il legai ?
Bat cai de vis ce mi-s necunoscute
si timpului i-am dat al tau avut
inaltand panze-n vanturile mute
departe sa ma duca de trecut.
Aduna-le, greseli, fatarnicie
tot ce-mpotriva-mi ar putea sa stea,
spranceana ti-o incrunta, dar, vai mie !
Sa nu m-asezi sub, blanda, ura ta...
Ai mila: la-ncercare daca-am pus
iubirea ta statornica nespus !
(W. Shakespeare)
sa te despagubesc de tot ce-mi dai,
uit drumul catre tine, drumul care
de pasii mei cu lanturi il legai ?
Bat cai de vis ce mi-s necunoscute
si timpului i-am dat al tau avut
inaltand panze-n vanturile mute
departe sa ma duca de trecut.
Aduna-le, greseli, fatarnicie
tot ce-mpotriva-mi ar putea sa stea,
spranceana ti-o incrunta, dar, vai mie !
Sa nu m-asezi sub, blanda, ura ta...
Ai mila: la-ncercare daca-am pus
iubirea ta statornica nespus !
(W. Shakespeare)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)