marți, 4 noiembrie 2008

Sonetul nestematelor

"Aci sunt giuvaere ce-mpart cu darnicie
Cristalizate fost-au de mine-n focul vietii,
Si-n apa lor rasfrant-am minunea tineretii,
Iar de arta slefuite sunt astazi pe vecie.


Facut-am cea mai aspra si grea ucenicie,
Dar tot le-am smuls din suflet in faptul diminetii,
Mai limpezi decat ochii de vis ai frumusetii,
Si tot le-am dat, in urma, nespusa trainicie.
De-acuma, varsta poate pecetea sa isi puna
Pe omul de-azi si maine, iar moartea sa-l rapuna.
Aceste nestemate ca apa neclintita,
Sfidand a clevetirii pornire omeneasca,
Si stand intr-o lumina mereu mai stralucita,
Sa piara n-au vreodata si nici sa-mbatraneasca."



(Alexandru Macedonski)

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget