Lacul,
de Mihai Eminescu

"Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma,
Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune -
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar."

Pean,
de Nichita Stanescu

"Nu trebuie intelese esntimentele, -
ele trebuie sa fie traite.
Nu trebuie intelesi porcii, -
ei trebuie sa fie mancati.
Nu trebuie intelese florile, -
ele trebuie sa fie mirosite.
Nu trebuie sa fie inteleasa pasarea,-
lasati-o pe ea singura;
nu-i faceti ramura din inima voastra,
nu-i beti cu respirarea voastra aerul,
aerul de sub aripa...
Nu trebuie mai ales sa intelegem,-
trebuie mai ales sa fim;
dar mai ales trebuie sa fi fost,
intr-adevar mai ales sa fi fost."