Revin in toamna

"Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate
Stiu iarna care vine, stiu bruma care cade
Si ceata nesfarsita, neinteleasa.

Dar eu visez amiaza-mbratisata
De frigul diminetii si al serii,
Ora de miere, galbena zapada
Pe care-o ning din crengi invinse merii.

Eu plang de bucurie in lumina
Nestinsa inca de uriase nopti
Si-n strugurii zdrobiti in teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copti.

Eu vin spre frig, desi de frig mi-e groaza
Spre fructul putred care se consuma
In alcoolul limpede-n amiaza
Si tulburat in asfintit de bruma.

Mi-e frica de-ntuneric si totusi vin, si vin
Din nesfarsite veri stralucitoare,
Unde tanjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin si moare.

Orgoliul fraged, dragoste copilaroasa,
Fatala, somnoroasa demnitate
Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate."

(Ana Blandiana)