luni, 3 noiembrie 2008
Melancolie
"Am luat ceasul de-ntalnire
Cand se tulbura-n fund lacul
Si-n perdeaua lui subtire
Isi petrece steaua acul.
Cata vreme n-a venit
M-am uitat cu dor in zare
Orele si-au impletit
Firul lor cu firul mare.
Si acum c-o vad venind
Pe poteca solitara,
De departe, simt un jind
Si-as voi sa mi se para."
(Tudor Arghezi)
Cand se tulbura-n fund lacul
Si-n perdeaua lui subtire
Isi petrece steaua acul.
Cata vreme n-a venit
M-am uitat cu dor in zare
Orele si-au impletit
Firul lor cu firul mare.
Si acum c-o vad venind
Pe poteca solitara,
De departe, simt un jind
Si-as voi sa mi se para."
(Tudor Arghezi)
Soapte
"In noaptea trista care ne desparte,
Tu poate simti in jurul tau suspine
Si falfairi de aripi si de soapte...
E dorul meu ce vine de departe
Si ostenit adoarme langa tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lasat la capul tau, pe-o carte
Inchisa de la sine
Cand ai simtit ca somnul ne desparte..."
(George Toparceanu)
Tu poate simti in jurul tau suspine
Si falfairi de aripi si de soapte...
E dorul meu ce vine de departe
Si ostenit adoarme langa tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lasat la capul tau, pe-o carte
Inchisa de la sine
Cand ai simtit ca somnul ne desparte..."
(George Toparceanu)
Revin in toamna
"Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate
Stiu iarna care vine, stiu bruma care cade
Si ceata nesfarsita, neinteleasa.
Dar eu visez amiaza-mbratisata
De frigul diminetii si al serii,
Ora de miere, galbena zapada
Pe care-o ning din crengi invinse merii.
Eu plang de bucurie in lumina
Nestinsa inca de uriase nopti
Si-n strugurii zdrobiti in teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copti.
Eu vin spre frig, desi de frig mi-e groaza
Spre fructul putred care se consuma
In alcoolul limpede-n amiaza
Si tulburat in asfintit de bruma.
Mi-e frica de-ntuneric si totusi vin, si vin
Din nesfarsite veri stralucitoare,
Unde tanjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin si moare.
Orgoliul fraged, dragoste copilaroasa,
Fatala, somnoroasa demnitate
Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate."
(Ana Blandiana)
Din tari mai libere si mai bogate
Stiu iarna care vine, stiu bruma care cade
Si ceata nesfarsita, neinteleasa.
Dar eu visez amiaza-mbratisata
De frigul diminetii si al serii,
Ora de miere, galbena zapada
Pe care-o ning din crengi invinse merii.
Eu plang de bucurie in lumina
Nestinsa inca de uriase nopti
Si-n strugurii zdrobiti in teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copti.
Eu vin spre frig, desi de frig mi-e groaza
Spre fructul putred care se consuma
In alcoolul limpede-n amiaza
Si tulburat in asfintit de bruma.
Mi-e frica de-ntuneric si totusi vin, si vin
Din nesfarsite veri stralucitoare,
Unde tanjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin si moare.
Orgoliul fraged, dragoste copilaroasa,
Fatala, somnoroasa demnitate
Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate."
(Ana Blandiana)
Acorduri de toamna
"Toamna uda lin copacii mei,
Copaci ai caror frunze cad.
Copaci ai caror umeri grei,
Se-ntind pe ape, cad.
Si apa curge la izvor
C-un susur rece, cristalin,
Doar gandul meu alearga-n zbor
Cu greu, sinistru, calm si lin.
In timp..., alerg dupa o stea
Spre cer, spre soare, spre abis,
Si m-am intors tot fara ea
Tot fara raza mea de vis !"
(Nichita Stanescu)
Copaci ai caror frunze cad.
Copaci ai caror umeri grei,
Se-ntind pe ape, cad.
Si apa curge la izvor
C-un susur rece, cristalin,
Doar gandul meu alearga-n zbor
Cu greu, sinistru, calm si lin.
In timp..., alerg dupa o stea
Spre cer, spre soare, spre abis,
Si m-am intors tot fara ea
Tot fara raza mea de vis !"
(Nichita Stanescu)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
