luni, 27 octombrie 2008

"Poezia e insasi viata."

"Poezia este copilul care ramane in sufletul adolescentului, al omului matur si al batranului, peste durere dezamagire si suferinta." (Tudor Arghezi)

Sfarsit de anotimp

"Eram atat de atent,
incat se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele inghetau in jurul meu,
prefacandu-se-n stalpi rasuciti.

Eram atat de atent,
incat plutirea ondulata-a mirosurilor
se prabuse-n intuneric
si parca niciodata n-as fi-ncercat
frigul.

Deodata
m-am trezit atat de departe
si de strain
ratacind inapoia chipului meu,
ca si cum mi-as fi invelit simturile
cu relieful fara de noima al lunii.

Eram atat de atent
incat
nu te-am recunoscut, si poate
ca vii mereu,
in fiecare ora, in fiece secunda,
si treci prin asteptarea mea de atunci
ca prin fantoma unui arc de triumf."

(Nichita Stanescu)

Frunzisuri

"Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea intamplarilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor darama mari frangii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfasurat
inserarile.

Inima, inima, planeta misterioasa,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
imaginile tale tandre, putin fluturate
de respiratia mea.

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,
aniversarea pietrelor de caldaram in care
potcoava lunii va izbi, cand voi trece ridicat in sa,
aniversarea bicicletelor rezemate de zid, aniversarea
numerelor de licean purtate la maneca,
aniversarea tuturor vorbelor care
tin in dintii literelor
dorintele, dragostea...

Inima, inima, planeta misterioasa
pe care mi-ar fi placut sa traiesc si sa mor."

(Nichita Stanescu)

Existenta, tu

"Existenta, tu, care-mi dai numai iluzia
ca ma repet cazand cu tampla peste plite
incinse pana la alb cand toamna
alearga cu ochii scosi din orbite.

Frig nu-mi e decat la cuvinte,
trupul l-as fi vrut un chivot
lasat in pastrare de mai dinainte
de altii cu infatisarea lui cu tot.

El nu e nici macar asa,
ci ca un caine zadarat sa latre
isi zbate sinele in sine,
in lucruri pan'la jumatate.

Si in cuvinte pan'la sfert
si-n necuvinte nici atata,
dar iert, n-am incotro, deci iert
viata mea in lucruri, sluta.

Si dat ma dau si nimeni nu-i
ca sa ma ia in gheara lui."

(Nichita Stanescu)
A apărut o eroare în acest obiect gadget