vineri, 29 mai 2009

Delir

Purtam fiecare o dragoste-n noi,
dar eu pentru tine si tu pentru alta
si focul ne mistuie surd pe-amîndoi,
eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.
Astept un cuvînt, astepti un cuvînt,
dar eu de la tine si tu de la alta
si bratul în somn ti-l vad mîngîind,
dar tu în visare nu vezi decît alta.
Si ce ne ramîne sa facem atunci
cînd soarta nu stie decît sa dezbine?
Traim amîndoi, traim doar iubind,
desi eu pe tine, tu totusi pe alta.

(Ana Blandiana)

Cine dintre noi

Cand pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Cand intind mana
Nu stiu daca nu ma caut
Pe mine,
Cand iti spun: te iubesc,
Nu stiu daca nu mie imi spun
Si mi se face rusine.
Odinioara
Stiam cum arati,
Erai
Nespus de inalt si de subtire,
Stiam de unde-ncepi
Si unde ma sfarsesc,
Iti gaseam usor
Buzele, gatul,
Clavicula dulce,
Umarul copilaresc.
De mult, imi amintesc,
Eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana...
Cine-a fost infrant dintre noi?
Cine-a putut sa ramana?
Singurul trup este al tau
Sau al meu?
Si mi-e atat de dor
De cine?
Numai tacand,
Cu ochii-nchisi, cu dintii stransi,
Mai pot sa te distrug
Cu greu
In mine.

(Ana Blandiana)

Aud

Aud cum paseste cineva dupa mine în luna
Si pune seminte de flori în urmele talpilor mele,
Un pas întelept - albastrele,
Un pas gresit - matraguna.

Aud cum paseste cineva dupa mine în soare
Si pune oua de pasari în urmele talpilor mele,
Un pas întelept - turturele,
Un pas gresit - cîntatoare.

Aud cum paseste cineva dupa mine-n vecie
Si pune cuvinte în urmele talpilor mele,
Un pas întelept - ghilimele,
Un pas gresit - poezie.

(Ana Blandiana)

Un gand...

...pentru talentata D.

"Toti avem talent, dar talentul nu este decat un mijloc de tractiune cu care unii transporta diamant, altii carbune, si atat de multi materiale sintetice."
(Ana Blandiana)

Impudice fructe

Impudice fructe crăpate
Arătându-şi sâmburul gol
Înalţă-n văzduhul pierdut
Aburi miraţi de alcool;

Miros vegetal de iubire
Sub soarele picotitor
În care plante de aur
Răsar, dorm o vară şi mor;

Lene fierbinte şi-adâncă
Unde se-opresc şi albinele,
Lumină atât de puternică,
Încât stinge răul şi binele

Într-o beatitudine
Uimită ea însăşi de sine;
Fructe senzuale cu viermi
În cărnile dulci de ruşine…

(Ana Blandiana)

joi, 28 mai 2009

Cat timp vorbesc

Cu dintii stransi intre vecii,
Orice cuvânt e o încredere
Pe linia frântă între cer şi mine -
Vorbindu-ţi, trebuie să fii.
Acolo-n munţi, unde şi brazii
Se prostern, jnepeni, pe pământ,
Şi norii se preling pe piatră,
Bate-n vârtejuri un cuvânt.
Cu siguranţă că al tău e
Tiranul sunet şi afund,
Vacarmul sângelui mi-l pierde,
Dar brazii, norii îl aud.
Iubitul meu pe care nimeni
Nu l-a văzut decât în somn,
Tată cuvintelor din mine
Şi peste nerostire domn,
Nesigur fiu
Născut din ruga
Pe care ţi-o înalţ,
Am obosit de-atâta cânt,
De-atâtea gânduri fără şir,
De-atâtea vorbe îngereşti.
Eşti fără milă,
Nu te văd, n-aud -
Cât timp vorbesc cu tine,
Eşti.

(Ana Blandiana)

joi, 7 mai 2009

Primavara din ochii tai

primavara din ochii tai
atunci cand te-am privit
iubito
nimeni nu mi-o poate lua
nici cerul
nici dragostea altcuiva


fiecare cuvant nerostit
ori soapta nespusa
imi sfasaie sufletul
coplesit
de tacerea
trecuta


dar stiu ca in viata uneori
destinul
in valuri ne poarta
iar singura clipa ferice mereu
esti tu...
primavara


(aleaN - 2009, mai, 07)
copyright - A. Radut, 2009, Bucuresti

The Corrs - Goodbye





Sa ne amintim de Octavian Paler...

"Ma doare tot ce iubesc acum, pentru ca presimt in orice frumusete sfarsitul, dar poate ca asa arata adevarata iubire. Bucura-te de acest dar vremelnic, striga o voce in mine. Caci nu exista decat daruri vremelnice."

"Lasitate inseamna nu numai sa eviti sau sa fugi, tot lasitate e si daca nu-ti pasa. "

"Nimic durabil nu se poate intemeia pe indiferenta."

"Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. "

"Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata."

"Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand... Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. "

"Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata...prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita..."

"Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet, este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers !"

"Exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi intrebarea."

"Defectele mele sunt principala mea calitate."

(Octavian Paler)

miercuri, 6 mai 2009

The Corrs Toss The Feathers





Cadran

Mai intai dispar cifrele,
In timp ce limbile pipaie
Greoaie si oarbe cadranul,
Nevenindu-le sa creada
Ca nu mai au ce cauta.
Ceea ce nu-nseamna nici pe departe
Ca timpul nu mai exista,
Dimpotriva,
Ca vartejul trecerii lui a spulberat
Masurile,
Puhoiul nu mai poate fi impartit
In secunde, minute, ore, milenii,
Ci matura tot, clepsidre, clopotnite, orologii
Pe cand, disperate, aratatoarele
Vaslesc haotic prin aer
Nereusind sa arate nici macar
Sfarsitul lumii.

(Ana Blandiana - Refluxul sensurilor)

Simply Red - Stars





Calatorul

Timpul calatoriei mele este lung;
calea pe care o am de strabatut este fara sfarsit.

Am iesit pe aripile primei raze de lumina
si mi-am urmat drumul prin singuratatile lumilor,
lasand urma mea pe atatea stele.

Calea cea mai lunga ma aproprie cel mai mult de tine
si modularea cea mai intortocheata este tocmai cea care duce
la perfecta simplitate a acordului

Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.

Lasat-am ochii sa rataceasca departe , inainte
de ai inchide si de a spune: Tu esti aici.

Aceasta intrebare , aceasta asteptare
se topeste in lacrimile a o mie de fluvii si cufunda lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.

(Rabindranath Tagore)

Anul 1400

Cine esti tu care citesti poemul meu
de-acum într-un veac?

Si ce dorinta te-a mânat oare?
Nici un strop din bucuria acestei primaveri,
nici o floare, nici un tril de pasare,
nici purpuriul norilor de pe cer,
nimic din ce înduiosez cu iubirea mea,
n-am sa pot sa va trimit
voua, cititorilor mei, de-acum într-un veac.
Gânduri de bucurie ale acestei primaveri
îi trimit poetului tau.


Fie ca, pentru o clipa macar,
cântecul primaverii mele
sa rasune-ntr-a ta primavara!
Sa-si afle ecoul în freamat de frunze,
în zumzet de albine
si-n bataile inimii tale,
O, cititoarea mea de-acum într-un veac!


(Rabindranath Tagore)

Ganduri ale unei mari poete

"A fi bun nu este o calitate, ci un talent care trebuie exersat si piere in lipsa de antrenament."

"Un cuvant, un vers, poate sa insemne totul sau nimic in functie de starea sufleteasca, de linistea mentala a celui care citeste. Acest adevar sta la baza perceperii poeziei si a artei in general. Indiferent in ce stare l-ai privi, un mar este un mar, un surub este un surub. Nu este sublim, nu este ridicol, pur si simplu exista. Citit intr-o stare "nepoetica", cel mai mare poet este ridicol, fara rost. Aici sta maretia si extrema fragilitate a artei."

"Viata se intemeiaza pe ingaduinta reciproca si toleranta, in timp ce arta, pe intransigenta si absolut."

"Sunt lucruri atat de serioase, incat nu pot fi spuse decat in gluma."

"Lumea vazuta la microscop este mai fantastica si, in acelasi timp, mai adevarata decat lumea vazuta cu ochiul liber; ceea ce pare a fi o descompunere a realitatii, nu este decat o descoperire mai exacta a ei. Iata un adevar care a trecut fara nicio modificare din stiinta in literatura."

(Ana Blandiana - Refluxul sensurilor)

Samanta

M-am gandit la ea relativ des
Si la varste diferite,
Fara spaima, fara mandrie,
Fara rusine,
Nici eroism, nici pacat
Apropiere brusca
De o lumina
Atat de greu de definit
Pentru ca singura exista
Fara inceput si fara sfarsit.
Si totul se naste din ea,
Pentru ca numai ea, cea eterna,
Stie sa pastreze eterna samanta
Semanandu-ma,
Intinzandu-ma de bunavoie
In pamant.

(Ana Blandiana - Refluxul sensurilor)

marți, 5 mai 2009

"Unul dintre paradoxurile lumii moderne este ca ne simtim, cu totii, insingurati fara a reusi sa fim singuri." (Ana Blandiana)

Secolul nostru

"Secolul nostru este secolul trecut,
Noi suntem propria noastra istorie,
Ce stranie senzatie a destinului incheiat
Pe cand continum sa fim !
Materie prima a schimbarilor
Care se vor pune pe seama mileniului nou,
Victime ale unor inundatii,
Cutremure si revolutii
Care nu ne mai sunt destinate,
Suntem pusi in fata faptului implinit
Cum e pusa samanta in pamant
Stiindu-se totul: ce planta va creste,
Ce fructe va da,
Dar nu si cand se va hotari
Sa moara."

(Ana Blandiana - Refluxul sensurilor)
"A fi prieten inseamna infinit mai mult decat a avea prieteni; a fi drept este, evident, superior lui a avea dreptate; a fi liber este mai important decat a avea libertate. Cateva farame aruncate intr-un talger al balantei care de la facerea lumii incearca sa echilibreze cele doua verbe." (Ana Blandiana)

La fel

Sa impingi mai departe
Hotarele intunericului
Sa maresti macar cu un milimetru
Locul gol luminos
Care te orbeste, impiedicandu-te,
Asemenea beznei, sa vezi.
De fapt
Te sperie la fel
Si ceea ce intelegi
Si ceea ce nu intelegi,
Si ceea ce vezi
Si ceea ce nu poti patrunde:
La fel de infranta de orice secunde,
La fel de oarba in orice amiezi.

(Ana Blandiana - Refluxul sensurilor)
"Intre pasiune si suferinta asemanarea este atat de mare incat, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns sa le confunde si sa le boteze cu acelasi cuvant: patima, a patimi. O ironie filologica." (Ana Blandiana)

Intelesurile

Intelesurile
Ca niste pietre acoperite de-o mare
Diferit colorata
De orele zilei, de orele veacului
Trecatoare.
Intelesurile neclintite,
Ingropate pe jumatate in nisip
Doar apa le luneca liniile,
Le rotunjeste,
Le frange,
Le da un chip
Mereu schimbator,
Incat eu nu vad decat
Fluxul si refluxul unor sensuri
Reverberate de valul falsificator
Vesnic crud
La dus si la-ntors
Peste pietrele - afunde,
Flux si reflux al unor sensuri
Care aud
Intrebarile, dar nu si
Cine si ce le raspunde.

(Ana Blandiana - Refluxul sensurilor)

luni, 4 mai 2009

STING





Sonet IV

Cînd risipeşti al frumuseţii har
De ce-l reverşi numai asupra ta ?
Nu dă Natura, împrumută, doar,
Şi darnică fiind, la fel te vrea.

Atunci, zgîrcitule, de ce-ţi baţi joc
Din ce-ai primit din plin ca să fii darnic ?
Ce cămătar adună la un loc
Averi, ca să le spulbere zadarnic ?

Făcînd negustorie doar cu tine
Pe tine te înşeli şi-ţi faci rău ţie;
Dar moartea cînd o vei simţi că vine,
Cu ce te vei plăti de datorie ?

Cînd mori şi stearpa-ţi frumuseţe moare;
Dar dîndu-i rost, o laşi moştenitoare.

(W. Shakespeare)

duminică, 3 mai 2009

Moartea cuvintelor

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
şi cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecători de nisip
mă judecă
şi mă condamnă la moarte
pe un eşafod de nisip.

(Octavian Paler)

sâmbătă, 2 mai 2009

Frunzele tale

Ca tine, pom cu-atât belşug de frunză,
Aştept un fir de vânt să mă pătrunză.
Frunzele tale sunt simţirea mea
Fremătătoare, ca şi ea.
Un simţământ, o frunză legănată,
Mişcându-se tot pomul dintr-o dată.

Tu câtă frunză ai şi câte crăci
Eu tot atâtea am, însă ascunse,
Când mă frământă îndoiala sunt
Înfiorat, din vârfuri până la pământ,
De unde alte ramuri se-mpereche
Şi caută o lume să iasă-ntr-însa, veche.

(Tudor Arghezi)

Timpul dulce

Timpul dulce care-a mers
A lăsat în al meu vers
Ce rămâne dupe-o floare,
Urma lui mirositoare !

Astăzi florile-au trecut
Şi chiar frunzele-au căzut,
Dar amorul pe-a lui creacă
Înfloreşte făr’ să treacă !

Este el, — îl recunosc
Cu mirosul său de mosc
Ce condeiul îmi conduce
Până ce-mi va pune cruce !

Timpu-a mers. — Oh ! n-ar fi mers,
Să rămâie-n al meu vers
Numai ce ne las-o floare,
Umbra lui mirositoare !

(Alexandru Macedonski)

Mai

Mai! Mai! şi aurora cu lacrimi de topaze,
Mai: albele calicii de crini, dulci flori de-amor,
Şi vocile de frunze, şi raze, şi extaze,
Ş-a traiului uitare, un chin de care mor.

Mai: barca ce se duce pe undele tăcute,
Şi clarul dimineţii, şi veseli lopătari,
Şi luni ce sparg văzduhul pe-azururi renăscute,
Şi bălţi de-argint, şi trestii, şi candizi nenufari.

Ş-oriunde, o natură tot tânără, tot blondă,
Şi-n cer, pe car de flăcări, Apollon, crud şi blând,
Lucind într-o părere de cursă vagabondă,
Jucându-şi caii de-aur şi-n inimi săgetând.

(Alexandru Macedonski)

vineri, 1 mai 2009

Zbor

De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte -
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.

(Ana Blandiana)
A apărut o eroare în acest obiect gadget