"Toamna uda lin copacii mei,
Copaci ai caror frunze cad.
Copaci ai caror umeri grei,
Se-ntind pe ape, cad.
Si apa curge la izvor
C-un susur rece, cristalin,
Doar gandul meu alearga-n zbor
Cu greu, sinistru, calm si lin.
In timp..., alerg dupa o stea
Spre cer, spre soare, spre abis,
Si m-am intors tot fara ea
Tot fara raza mea de vis !"
(Nichita Stanescu)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu