Confesiune

Am trait frumos si curat
Dar am gresit pentru-o secunda
Cand am crezut ca am aflat
Iubirea, pururea fecunda.



aleaN
(Nov.30, 2008)

Intrebari...

Te rog, sa-mi spui, cu ce-am gresit?
Cand ti-am cerut sa te cunosc
Stiu, poate, nu mai are rost
Dar, te intreb, cu ce-am gresit?

Ma mint si-as vrea sa fie-asa,
Sa am dreptate, sa mai sper
Nu vreau decat atat sa-ti cer
Sa-mi spui, daca mai poate fi ceva?

aleaN
(Nov. 30, 2008)

"Daca o idee nu este stupida, nu este nici o speranta pentru ea." - A. Einstein

Speranta

E bine sa fii bun
pana la capat
Chiar daca toti iti vor sopti
Ca-n asta lume nu se poate
Decat siret si crud sa fii.

Nu pot sa ma gandesc, altfel
Si sufar inca dupa tine
Chiar daca, poate, vei zambi:)
Si zilele-ti vor fi senine.

Nu pot sa cred ca n-ai putut
Sa-mi spui ca "N-are rost, stii bine !"
Pierdut sunt, Doamne, in pustiu
Ajuta-ma, sa-l trec din mine.

Inca mai sper ca am visat
Ca totu-i doar o-nchipuire
Am asteptat un veac si inc-un an
Si pot s-astept si-o vesnicie.

aleaN
(Nov. 29/30, 2008)

copyright 2008

Sunt inca-n zbor...

Sunt inca-n zbor,
dar mi-am ranit putin o aripa...
Crezusem ca pot cuceri creasta,
insa, intr-o secunda, am cazut
in capcana -
Sufletului nu i-am putut ascunde
Adevarul; mi-a spus ca, poate,
m-am inselat atunci...
Acum,
i-am raspuns ca, oricum, sperantei
nu-i trebuie verdicte.
Ea este vie si inca....zboara,
Trebuie doar sa planez catre ea.

aleaN
(Bucuresti, Nov.29/30, 2008)

Nu stiu...

Nici nu mai stiu cum
sa iubesc,
Nu mai cunosc o alta
cale,
Inebunesc si ma sfarsesc,
mereu -
In agonii sentimentale.

Ma-ntreb de ce ma las purtat
de vise si cuvinte goale,
Si, oare, ce am insemnat
in tine, frumoasa fata calatoare...

Eu nu mai stiu
sa mai iubesc,
Am obosit
sa caut calea,
Raman cu jocul ne-nteles
si sarutarile...verbale.

aleaN
(Nov. 29/30, 2008)

copyright 2008

Abis launtric

Nu mai cred sarutarile
nici florile nu le mai cred
nu mai simt nici pasii
nici marea n-o mai cred

Pentru o secunda, pentr-un veac
am sa ma-nec in amintiri
nici nu mai stiu ce sa mai cred
un basm sau un tratat de ...vin !

(Bucuresti, Nov. 28/29, 2008)

copyright 2008

Nu am crezut...

Nu am crezut ca pot sa sufar, intr-atat,
ca inima-mi se va-ntrista,
dar, dragostea, cu viclesug,
a uneltit sa fie-asa.

Destinul sau prostia mea
de-a neintelege "intelesuri"
ma fac si azi, si pururea
sa cred ca vad lumina-n intuneric

Rima-nu cred ca va putea
sa se revolte-n aste versuri
Doar trista inima-mi va sta
sa judece neintelesuri.

aleaN
(Bucuresti, Nov. 28/29, 2008)

copyright 2008

Ma crezi...

Oare, ma crezi ca n-am mintit,
cand iti spuneam ca te iubesc.
Oare, ma crezi ca n-am trisat,
si ca am vrut sa ma visezi.
Ma crezi ca am fost un-inocent,
ca nu am vrut decat sa simti,
ce pot sa simt si eu.
La fel.
Iubirea pastelata
cu...dorinti.

aleaN
(Bucuresti, Nov. 28/29, 2008)

copyright 2008

Plang si...

...lacrima-mi soarbe tot
sufletul.
E doar una - concentrata
in ganduri.
In vise, poate ca nasteam
oceane, si mari, si-Afrodite,
dar realitatea m-a dezgolit
si a vrut sa ma-mbrace in vanturi.
Le auzeam si unele le-am inteles,
dar poate ca-ntr-o clipa de iubire,
m-am inselat...si astazi ratacesc,
in Marea Vanturilor,
intr-o cochilie.

aleaN
(Bucuresti, Nov. 28/29, 2008)

copyright 2008

Noapte de NOIembrie

Mi-am intrebat sufletul,
intruna, de ce nu mai simte nimic
De ce, parca, dintr-o data,
toate ploile l-au hranit
pana s-a ...uscat?
Pierisera mugurii sperantei, oare?
Da !...aproape toti...Doar unul se razvratise, in el insusi, si...
se deschise
Pierisera toti mugurii, aproape,
...insa el, singurul, inca mai spera
ca...ai mintit !

aleaN
(Nov. 28/29, 2008)

Sunt gol

Acum sunt gol
de mine. Si in mine,
nu mai am timp, .
nici clipe de-ncantare.
Pustiul, hamesit de suflet,
mi l-a cuprins dintr-o suflare.
Respir, iubito, dar nu mai traiesc in tine,
Sunt zile, nopti cand te-as fi vrut aproape,
M-am intrebat de ce mai e iubire,
cand sufletele nu mai cred in soapte !...

aleaN
(Nov. 28/29, 2008)

for D.,

I love you, 'cause you tell me things I want to know.
And it's true that it really only goes to show,
That I know,
That I, I, I, should never, never, never be blue.

Now you're mine, my happiness still makes me cry.
And in time, you'll understand the reason why,
If I cry,
It's not because I'm sad, but you're the only love that I've ever had.

I can't believe it's happened to me
I can't conceive of any more misery.

Ask me why, I'll say I love you,
and I allways thinking of you.

(The Beatles - Ask me why...)

Reflex 13,
de G. Tarnea

"In ochii tai ma vindec
si ma scald,
Ne tinem, unul altuia,
de cald
Sau noaptea, poate,
numai de urat...
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborat,
Tu nu ma-ntrebi cat stau
si unde plec...
Si, uite-asa, trec zilele,
cum trec,
Si, uite-asa, vin noptile,
cum vin,
Dar daca inca vreau sa te mai tin,
Din cand in cand, visand,
pe bratul meu,
O alta zi se va-ntampla mereu
Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,
Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,
Cat de frumos e cerul si de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilalt."

Ochiul inchis,
de Ana Blandiana

Nu indraznesc sa-nchid o clipa ochii
de teama
sa nu zdrobesc intre pleoape lumea,
sa n-o aud sfarmandu-se cu zgomot
ca o aluna intre dinti.
Cat timp voi mai putea fura din somn?
Cat timp o voi mai tine-n viata?
Privesc cu disperare
si mi-e caineste mila
de universul fara aparare
ce va pieri in ochiul meu inchis.

Lacul,
de Mihai Eminescu

"Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma,
Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune -
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar."

Pean,
de Nichita Stanescu

"Nu trebuie intelese esntimentele, -
ele trebuie sa fie traite.
Nu trebuie intelesi porcii, -
ei trebuie sa fie mancati.
Nu trebuie intelese florile, -
ele trebuie sa fie mirosite.
Nu trebuie sa fie inteleasa pasarea,-
lasati-o pe ea singura;
nu-i faceti ramura din inima voastra,
nu-i beti cu respirarea voastra aerul,
aerul de sub aripa...
Nu trebuie mai ales sa intelegem,-
trebuie mai ales sa fim;
dar mai ales trebuie sa fi fost,
intr-adevar mai ales sa fi fost."

Semn 1,
de Nichita Stanescu

"Plutea o floare de tei
in launtrul unei gandiri abstracte
desertul se umpluse cu lei
si de plante.
Un tanar metal transparent
subtire ca lama taioasa
taia orizonturi curbate si lent
despartea privirea de ochi
cuvantul, de idee,
raza, de stea
pe cand plutea o floare de tei
in launtrul unei gandiri abstracte."

Nod 33,
de Nichita Stanescu

"Am gandit un mod atat de dulce
de a se intalni doua cuvinte
incat in jos infloreau florile
si sus
inverzia iarba.

Am gandit un mod atat de dulce
de a se izbi doua cuvinte
de parca iarba verde ar inflori
iar florile s-ar ierbi."

In dulcele stil clasic,
de Nichita Stanescu


"Ma invelesc de frig intr-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
in reliefuri de faianta
cu focul pururi logodita.

Nu pune mana peste mine daca-i vara
caci n-ai sa intelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.

Ci vino cand nu merge nimeni
cand nu avem picioare, vino
dar mai ales cand voi fi orb,
lumino."

Remember Nichita....

A saptea elegie,
de Nichita Stanescu


"Traiesc in numele frunzelor, am nervuri,
schimb verdele pe galben si
ma las pierit de toamna.
In numele pietrelor traiesc si ma las
cubic batut in drumuri,
cutreierate de repezi masini.
Traiesc in numele merelor si am
sase samburi scuipati printre dintii
tinerei fete dusa cu gandul tot
dupa lenese dansuri de ebonita.
In numele caramizilor traiesc,
cu bratari de mortar intepenite
la fiecare mana, in timp ce imbratisez
un posibil galbenus al existentelor.
Niciodata n-am sa fiu sacru. Mult,
prea mult am imaginatia
celorlalte forme concrete.

Si nici n-am vreme din pricina asta
sa ma gandesc
la propria mea viata.
Iata-ma. Traiesc in numele cailor.
Nechez. Sar peste copaci retezati.
Traiesc in numele pasarilor,
dar mai ales in numele zborului.
Cred ca am aripi, dar ele
nu se vad. Totul pentru zbor.
Totul,
pentru a rezema ceea ce se afla
de ceea ce va fi.

Intind o mana, care-n loc de degete
are cinci maini,
care-n loc de degete
au cinci maini, care
in loc de degete
au cinci maini.

Totul pentru a imbratisa,
amanuntit, totul,
pentru a pipai nenascutele privelisti
si a le zgaria pana la sange
cu o prezenta."

O frumoasa poveste de dragoste in Do diez minor....

Pentru D.,


Pagini de.....iubire

Paris, octombrie, 1837

El - pianistul Frederic Chopin, ea - scriitoarea George Sand.

El - melancolic, romantic, introvertit, calm, un spirit facut sa traiasca in doi. Ea - exuberanta, plina de viata, extrovertita.

Doua suflete-pereche. Doua contrarii, doua personalitati atrase una de cealalta, intr-0 legatura pasionala, unica.

Iubire, creatie, suferinta, fidelitate, arta si......muzica chopeniana. Melancolica. Seducatoare. Balsam pentru inimi vesnic indragostite de.......Ea.

Despre dragoste...

...au spus...


Seneca - "Daca vrei sa fii iubit, iubeste."

Aristotel - "Dragostea este compusa dintr-un singur suflet care locuieste in doua corpuri diferite."

B. Pascal - "Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita."

Mark Twain - "Dragostea este dorinta irezistibila de a fi irezistibil de dorit."

G. de Maupassant - "Inima are taine pe care nicio ratiune nu le patrunde."

Ch. Baudelaire - "Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti."

Sperante.....

(pentru D.)

"Cel mai frumos dar facut cuiva este speranta." (Anatole France)

"Nu spune niciodata 'nu se poate', ci incepe cu 'sa vedem'. " (Nicolae Iorga)

"Speranta e un vis cu ochii deschisi." (Tudor Arghezi)

Ce bine ca esti

"E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea din launtrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fiebinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt !
Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte jos, intoarsa spre pamant,
una foarte sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt."

(Nichita Stanescu)

Eminescu forever

Steaua vietii

"Cand norii, palate fantastice negre,
Cu geamuri prin care se vede zafir,
Ascult-ale marei lungi cantece-alegre,
Cand stelele se mir,

Atunci printr-o geana de nouri, deschisa,
Din ochiu-i albastru se vede o stea
Ce-mi miruie fruntea c-o raza de vise,
C-o raza de nea.

O, steaua iubita ce-abia stai prin stele,
Un sfant ochi de aur ce tremuri in nori,
Ai mila si stinge lungi zilele mele -
Cobori, o, cobori !"

(Mihai Eminescu)

Ganduri....eminesciene

"Orice cugetare generoasa, orice descoperire mare purcede de la inima si apeleaza la inima."

"Multi lucreaza, dar putini gandesc."

"Cum lacrima iese din ochi, astfel iese gandirea pe buze."

Eminescu forever

Glossa

"Vremea trece, vremea vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val, ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu aseaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Cand cu zgomote desarte
Vremea trece, vremea vine.

Nici incline a ei limba
Recea cumpana-a gandirii
Inspre clipa ce se schimba
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui;
Joace unul si pe patru
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci in tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te intreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun cate exista
Si de mii de ani incoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
amagit atat de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera cand vezi miseii
La izbanda facand punte,
Te-or intrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dansii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cantec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste in varteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Trece-n lume cine o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece.

Tu ramai la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te intreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate.
Vremea trece, vremea vine. "

Avem tot timpul din lume...

Avem tot timpul din lume ca sa invatam sa traim frumos, sa invatam sa ne intelegem unii pe altii, sa ne impartasim din experientele traite, sa ne indragostim si sa iubim.
Avem tot timpul din lume pentru a invata sa fim atenti la suferinta altora, sa fim empatici, sa fim rabdatori si sa iertam cand ni s-a facut o nedreptate.
Avem tot timpul din lume sa invatam sa ne respectam deopotriva, sa invatam sa ne ascultam unii pe altii, sa ne apreciem virtutile si sa ne corectam defectele.
Avem tot timpul din lume sa invatam sa nu ne mai mintim, sa nu ne mai trisam unii pe ceilalti in dragoste, sa ne iubim frumos si sincer, sa pretuim fidelitatea.
Avem tot timpul din lume sa slavim Creatorul si sa ne minunam de tot ceea ce a creat. Avem tot timpul din lume sa intelegem si sa iubim Viata.
Avem tot timpul din lume sa fim, in adevaratul sens al cuvantului, oameni.

"Sa darui totul, sa sacrifici totul fara speranta de rasplata; asta inseamna iubire."

"Nu traim sentimente care ne transforma,ci sentimente care ne sugereaza ideea de transformare. De pilda, iubirea nu ne purifica de egoism, dar ne face sa-l simtim si naste in noi ideea unei patrii indepartate, unde acest egoism nu si-ar mai gasi locul." (Albert Camus)

Fara tine

"Fara tine mi-e frig
N-am inteles niciodata
Cum simte aerul
Ca ai plecat.
Universul se strange
Ca o minge plesnita
Si-si lasa pe mine zdrentele reci.


Cainele negru
Cu burta intinsa duios pe zapada
Se scoala si se indeparteaza
Privindu-ma in ochi,
Refuzand sa-si spuna numele.
Incepe sa fulguie.
Ma ustura pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Si mi-e frig,
Cand simt cum cade moale,
Odata cu zapada,
Aceasta rugaciune catre nimeni."

(Ana Blandiana)

Ceata care coboara

"Ceata care coboara
Este pleoapa ta
Lasata somnoroasa peste lume?
Lumea viseaza
Dincolo de ea
Si numai eu am fost uitata
Treaza
Anume
Sa vad cum somnul
Curge-n moarte bun,
Neschimbator
Ca un izvor
Care apune-n mare,
Ca stelele care apun
e-ncet, incet de soare?

Sa vad cum moartea limpede,
Din cand in cand,
Se tulbura visand
C-am fost uitata treaza
Anume
Ca sa poata sa ma doara
Pleoapa ta care coboara
Induiosata peste lume?..."

(Ana Blandiana)

"Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este si cel mai scurt drum de la om la el insusi." (Octavian Paler)

"Un cuvant este un arbore. Ca s-a nascut pe pamantul tau ori ca a cazut ca o samanta din lumea altora, un cuvant este, pana la urma, o faptura specifica." (Constantin Noica)





"Cuvintele sunt vocea inimii." (Confucius)





"Cuvintele sunt umbra de aur in constiinta materiei." (Nichita Stanescu)





"Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut asa de mult sa planga si nu au putut." (Lucian Blaga)

Sonetul nestematelor

"Aci sunt giuvaere ce-mpart cu darnicie
Cristalizate fost-au de mine-n focul vietii,
Si-n apa lor rasfrant-am minunea tineretii,
Iar de arta slefuite sunt astazi pe vecie.


Facut-am cea mai aspra si grea ucenicie,
Dar tot le-am smuls din suflet in faptul diminetii,
Mai limpezi decat ochii de vis ai frumusetii,
Si tot le-am dat, in urma, nespusa trainicie.
De-acuma, varsta poate pecetea sa isi puna
Pe omul de-azi si maine, iar moartea sa-l rapuna.
Aceste nestemate ca apa neclintita,
Sfidand a clevetirii pornire omeneasca,
Si stand intr-o lumina mereu mai stralucita,
Sa piara n-au vreodata si nici sa-mbatraneasca."



(Alexandru Macedonski)

Niciodata toamna

"Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa,
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Pasarile negre suie in apus
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturand in sus
Foile-n azur.
Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses."

(Tudor Arghezi)

La Filarmonica "George Enescu", in data de 6/7 noiembrie a.c., Orchestra Simfonica, avandu-l la pupitru dirijoral pe Ronald Zollmann si ca solista pe Dorina Mangra, va invita sa audiati urmatoarele lucrari:

• Passacaglia, op. 1 - de Webern;
• Concertul pentru vioara si orchestra - de Kurt Weill;
• Simfonia a-IV a - de Brahms.

Concertul simfonic va avea loc la ora 19,00.

Poezia vietii

Ritmuri, rime, sound-uri, culori, miscare, imagini. Toate exprimate nu la un iPod ci,... in cuvinte. Da, in cuvinte. Caci, in cuvinte - ca intr-o scoica - se depun straturi de sentimente, iubiri, trairi, deceptii, emotii ce formeaza adevarate margaritare pentru suflet si minte.
Din poezie inveti, ca si din viata. Inveti sa cunosti si sa respecti oamenii, sa-i iubesti, sa le intelegi trairile si gandurile.

De multe ori, unii dintre noi, se intreaba de ce se scrie inca poezie ori de ce este comentata si indragita de iubitorii acestui gen, intr-un secol aflat in plina dominatie a IT-ului si a tehnologiei, in genere. Cu ce fascineaza, inca, acest gen literar?
Cu toate ca ritmul cotidian este din ce in ce mai accentuat, iar timpul pare ca-si contracta secundele, nelasand loc suficient si pentru lectura, poezia ramane inca fructul mult gustat, in ale carui seminte sublimeaza si se concentreaza momentele unice traite de autor, dar care se oglindesc, de multe ori, si in vietile noastre. Poezia este mereu "vie". Este o felie de viata. Din viata ta. Sau a mea. Iata, de ce, poezia se scrie inca si este nemuritoare ! Pentru ca se doreste a fi scrisa ! Si, nu doar scrisa. Ci, si citita.

"Cultura este suma tuturor formelor de arta, de iubire si de gandire, care pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om sa fie tot mai putin inrobit." (Andre Malraux)

Melancolie

"Am luat ceasul de-ntalnire
Cand se tulbura-n fund lacul
Si-n perdeaua lui subtire
Isi petrece steaua acul.

Cata vreme n-a venit
M-am uitat cu dor in zare
Orele si-au impletit
Firul lor cu firul mare.

Si acum c-o vad venind
Pe poteca solitara,
De departe, simt un jind
Si-as voi sa mi se para."

(Tudor Arghezi)

Soapte

"In noaptea trista care ne desparte,
Tu poate simti in jurul tau suspine
Si falfairi de aripi si de soapte...
E dorul meu ce vine de departe
Si ostenit adoarme langa tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lasat la capul tau, pe-o carte
Inchisa de la sine
Cand ai simtit ca somnul ne desparte..."

(George Toparceanu)

Revin in toamna

"Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate
Stiu iarna care vine, stiu bruma care cade
Si ceata nesfarsita, neinteleasa.

Dar eu visez amiaza-mbratisata
De frigul diminetii si al serii,
Ora de miere, galbena zapada
Pe care-o ning din crengi invinse merii.

Eu plang de bucurie in lumina
Nestinsa inca de uriase nopti
Si-n strugurii zdrobiti in teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copti.

Eu vin spre frig, desi de frig mi-e groaza
Spre fructul putred care se consuma
In alcoolul limpede-n amiaza
Si tulburat in asfintit de bruma.

Mi-e frica de-ntuneric si totusi vin, si vin
Din nesfarsite veri stralucitoare,
Unde tanjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin si moare.

Orgoliul fraged, dragoste copilaroasa,
Fatala, somnoroasa demnitate
Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate."

(Ana Blandiana)

Acorduri de toamna

"Toamna uda lin copacii mei,
Copaci ai caror frunze cad.
Copaci ai caror umeri grei,
Se-ntind pe ape, cad.

Si apa curge la izvor
C-un susur rece, cristalin,
Doar gandul meu alearga-n zbor
Cu greu, sinistru, calm si lin.

In timp..., alerg dupa o stea
Spre cer, spre soare, spre abis,
Si m-am intors tot fara ea
Tot fara raza mea de vis !"

(Nichita Stanescu)