Doua stiinte

Să trăieşti se-nvaţă greu,
Să trăieşti e o ştiinţă…
S-o pricepi depui silinţă,
Ş-amăgit rămâi mereu.

Dar ce poate-adeseori
Ca ştiinţă mai adâncă
Să se-nveţe mai greu încă
Este ca să ştii să mori.

(Alexandru Macedonski)

Balanta cu un singur talger

Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut.
Păduri tropicale crescute printre coloanele
Unor temple în care nu m-am închinat,
Oceane de frunze
În care nu m-am lăsat îngropată,
Duşmani pe care nu i-am urât,
Săbii pe care am refuzat să le mânui,
Cuvinte pe care n-am învăţat să le ţip,
Trupuri pe care nu le-am iubit,
Fiare pe care nu le-am ucis,
Fluvii în care nu m-am înecat,
Răsărituri pe care n-am apucat să le văd,
Piscuri pe care n-am apucat să le urc,
Muzee amenajate în corola unor crini
Pe care nu i-am mirosit niciodată!
Toate vor avea dreptul să mă acuze.
Şi faptele mele, oricât de bune,
Nu vor reuşi să menţină un echilibru
Oricât de instabil,
Pentru că nu între bine şi rău
Va fi balanţa din urmă,
Ci între a fi fost şi a nu fi fost.


(Ana Blandiana)

suflet - clepsidra

ochii nostrii -
oglinzile clare ale sufletului,
ne privesc interiorul
mereu,
si ne reamintesc
viitorul,
dar noi nu-l intelegem decat
in trecut -
Univers de secunde inlacrimate
ce transforma o clepsidra
intr-o balanta de ape.

(aleaN, 2009, aprilie, 28)
copyright - A. Radut, 2009, Bucuresti

Dannii Minogue - Perfection

C(uvinte)...OM(ise)...PROMIS


ma aflu intr-un vartej
al cuvintelor.
am alunecat
in abisul lor
si nu mai stiu iesii...
am gasit totusi un limbaj
cu care pot comunica tuturor pasarilor:
ca te iubesc
enorm.
vantul si marile,
si toti muntii
li s-au alaturat lor,
iar mesajul meu poate ajunge
la tine,
orisiunde te-ai afla.
toate florile pamantului
vor inflori pentru tine,
doar
daca le vei vorbi despre iubirea noastra;
ele imi vor transmite,
astfel,
gandurile tale,
caci limbajul lor este simplu.
furtuna din noi poate fi
invinsa
si fara cuvinte.
departarile noastre pot fi trecute
impreuna
doar privindu-ne sufletele...
vom descoperi toate florile pamantului
inflorite
si toti muntii, si toate marile,
si pasarile
si vantul,
si atunci vom intelege
ca ele pot vorbi
in limba noastra -
fara cuvinte,
pentru noi.

(aleaN, 2009, aprilie, 28)
copyright A. Radut, 2009, Bucuresti

Sub stele

În noaptea naltă
Ce s-a lăsat peste natură
Se-ntrezăresc prin frunzătură
Stelare-adâncuri ce tresaltă.

Întregi sisteme
De nebuloase siderale
Răsar din lumile spectrale
Ca ofilite crizanteme.

În sus spre ele
A gândului mitraliare
C-o uriaşă cutezare
Străbate ţintă printre stele,

Dar noaptea naltă,
Ce stăpâneşte neclintită,
Se duce vecinic negrăbită
De la o lume la cealaltă.

(Alexandru Macedonski)

Facand lumina in mine

Făcând lumină în mine
Se-ntunecă în jur,
Când se apropie zorii,
La mine se-nserează
Nu pot vedea şi-n afară
Şi-nlăuntru în acelaşi timp.
Fructele, florile, fiarele
Le pot inventa numai când nu le găsesc.
Nimic din ce ascund nu trăieşte
Dincolo de hotarele mele.
Niciodată, niciodată nu se va sparge
Echilibrul perfect
Care doarme-ntre lume
Şi sufletul meu?
Numai pentru că nu există-n afară
Îl văd în mine-atât de limpede pe Dumnezeu?

(Ana Blandiana)

S-astept ?

S-aştept să vie viaţa cu coşurile pline
Şi să-mi aştearnă daruri din zări pînă la mine?
S-aştept în noaptea goală s-aud suind un pas
De prieten fără nume, străin şi fără glas?
Cu aripi adormite în dimineaţa lunii
S-aştept să mi se-ntoarcă în streaşină lăstunii?
S-aştept poate-amintirea să-şi mai încerce cheia
La poarta dintre dafini, s-aştept cumva scînteia
Luminilor pierdute în pulbere şi scrum?
La mine nu mai urcă de-a dreptul nici-un drum;
De-abia o cărăruie, o dîră ca de fum.
Nu intră nici o uşă, n-am prag, n-am pălimar,
Doar stelele se-ngînă cu noaptea-ntr-un arţar.
Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
Când peste mine timpul se prăbuşeşte-ntreg?

(Tudor Arghezi)

Ah ! Du-te...

Ah ! du-te, tu suspinul meu,
Departe să te duci mereu;

Şi de-a mea jale nimănui
Pe unde-i trece să nu spui.

Pe lume să nu te opreşti,
În vânt să nu te risipeşti;

Te du-n întinsul nesfârşit
De dorul meu călăuzit

Şi acolo rămâi pierdut
În lume de nimeni ştiut.

(Veronica Micle)

Celine Dion -Taking chances LIVE

Enigma

Katie Melua - Spider\'s Web

Oare vei stii...

Ce stii tu, ce-i iubirea ?
Oare, vei stii vreodata ?
Cand nopti intregi
gandit-am,
cum de mi-ai fost curtata.

Vei stii, ce este dorul ?
Vei intelege soapta ?
Sau sufletu-mi,
fiorul,
cand ochii ti-am privit.

(aleaN, 2009, aprilie, 25)
copyright A. Radut, 2009, Bucuresti

Take That - Rule The World

Suflete-perechi

visam ca iubesc doar marea,
iar albastrele ei luciri erau chiar
ochii tai

visam ca iubesc doar cerul,
iar din sarutarea norilor am simtit fiorul
buzelor tale

visam ca iubesc doar padurea,
iar ocrul din frunzele coapte era chiar
parul tau

visam ca iubesc doar vantul,
iar dulcea lui simfonie erau chiar
soaptele tale

dar cand m-am trezit
in tine,
tu traiai in mine

erai in sufletul meu.

respiram impreuna,
sorbind aromele toamnei.


(aleaN, 2009, aprilie, 25)
copyright A. Radut, 2009, Bucuresti

"Iubirea...

...fiind ea insasi o opera, s-ar crede ca nu mai cere (si nici nu se poate) sa cladim ceva deasupra ei. Si totusi pasarea Phoenix...

Renastere...

Singura ei posibilitate de a iubi e sa moara, arzand si prefacandu-se in cenusa. Jertfa si creatie ! Caci ceea ce parea un triumf este un sacrificiu. Opera ei, a pasarii Phoenix, este iubirea si nasterea altei pasari Phoenix. Aceasta opera ii cere sa moara.

Speranta pe care ne-o daruie pasarea Phoenix este dragostea. Ea stie sa moara. Pasarea Phoenix a luat timpul de la zei si dragostea de la oameni, purificandu-le in aceeasi flacara care se ridica pentru a spune ca timpul fara dragoste e gol."

(Octavian Paler)

Ganduri...de Friedrich von Hardenberg

"Poetul intelege natura mai bine decat savantul."

"Poezia dispune neingradit, dupa bunul ei plac, de suferinta."

"Orice iubesti este in centrul unui paradis."

Cand n-or mai fi cifre si figuri

"Cand n-or mai fi cifre si figuri
cheile-oricaror creaturi,
cand cei ce canta s-ar iubi
mai mult ca inteleptii or sti,
cand lumea se va-ntoarce-n lume
si-n viata libera anume,
cand prin lumini si umbre toate
se vor reface-n claritate
si cand legende si poeme
istoria lumii-or sa se cheme,
atunci la tainica strigare
fiinta-ntoarsa o sa zboare."

(Friedrich von Hardenberg)

Mircea Baniciu

Sonet IV,

Cînd risipeşti al frumuseţii har

De ce-l reverşi numai asupra ta ?

Nu dă Natura, împrumută, doar,

Şi darnică fiind, la fel te vrea.

Atunci, zgîrcitule, de ce-ţi baţi joc

Din ce-ai primit din plin ca să fii darnic ?

Ce cămătar adună la un loc

Averi, ca să le spulbere zadarnic ?

Făcînd negustorie doar cu tine

Pe tine te înşeli şi-ţi faci rău ţie ;

Dar moartea cînd o vei simţi că vine,

Cu ce te vei plăti de datorie ?

Cînd mori şi stearpa-ţi frumuseţe moare ;

Dar dîndu-i rost, o laşi moştenitoare.

(W. Shakespeare)

Sonet LXXIX,

de William Shakespeare


Când te visam, ştiam că scrisul
din harul tău îşi trage-al lui noroc
dar azi în vers port toamna şi plictisul
şi muza altora le lasă loc.
Cred că-nteleg iubite, vrednic este
de pene mai vestite al tău har,
poetul ce în vers te povesteşte
ce-ţi pradă, îţi oferă-apoi în dar.
Virtute-ţi dă, el ce virtute fură,
şi doar a ta e frumuseţea lui,
cum ţi-a luat-o de pe faţa pură,
nimic nu-ţi dă mai mult ce-n tine nu-i!
Se cade să nu-i mulţumeşti de fel.
Eşti platnicul, datornicul e el!

Sonet LIII

Din ce plămadă eşti, de la picioare
Ţi se aştern mulţimi de neguri sumbre?
O umbră poartă-n spate fiecare
Şi te nutreşti, răpindu-le, cu umbre.
Descrie-l pe Adonis - niciodată,
Imaginea-i nu-ţi fi-va pe măsură;
Şi-Elena-n pânză chipul de-şi arată,
Tu-ai fost modelul nou pentru pictură.
Cum primavara, umbrele din rugul
Încins al frumuseţii, se coboară
Şi-n toamnă greutatea ţi-e belşugul,
Pe orice lucru umbra-ţi e usoară.
Ca tine graţioasă nimeni nu-i,
Dar nu eşti credincioasă nimănui.

(William Shakespeare)

Daca iti merge rau...

Daca iti merge rau, sa-l iei tot ca bun rost;
Caci daca-l iei in rau, iti merge si mai prost.
De te-a ranit prietenul, iarta-l si-ntelege:
N-ar fi facut-o daca si lui i-ar merge-n lege.
De te-a ranit iubirea, imbold sa-ti fie-n timp:
Caci-ti apartine roza pricepi doar dupa ghimpi.

(Friedrich Ruckert)

Cugetari...

"Fiecare corp este singur, sufletul - niciodata." (Hermann Hesse)

Gand...

"Daca tu vrei sa comunici cu un copac, ar trebui ca un brat al tau sa se faca ramura cu frunze si o ramura a copacului sa se faca brat cu degete. Ar trebui sa mori putin ca om si sa invii ca planta, iar planta sa moara intrucatva si sa devina intr-o parte a ei om."

(Nichita Stanescu)

Evocare,

de Nichita Stanescu


Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

Green

Si iata fructe, flori, si ramuri, si o frunza,
Mai e si inima-mi ce pentru tine bate,
Umilului meu dar sa cati sa-i afli-o scuza,
Sa nu îl farmi cu mâna alba si curata.

Vin, rasbatut de picaturi de roua dese,
De vântul diminetii înghetând pe frunte.
Îngaduie-oboselii reculese
Ca sa viseze-odihnitoare clipe scumpe.

Pe sânul tânar zbuciumul mi-aduna
Rasuna ca-ntr-o scoica ultimul sarut:
Vrea fruntea-mi pace, de trecu furtuna buna,
Sa dorm si eu, de te-odihnesti în asternut.

(Paul Verlaine)

Gand...

"Nu exista in viata unui om mai mare noroc decat sa gaseasca un suflet-pereche si sa ramana impreuna." (Ana Blandiana)

cuvintele

cuvintele - fiinte cu viata
complexa,
uneori duala,
alteori monotona -
s-au nascut, ca intr-o hora,
fara de-nceput si fara un
sfarsit,
dintr-un Cuvant
atent grait
Samanta ce-a-ncoltit
dintr-o Iubire
ce Viata a dat
si Mantuire
cuvintelor, caci rostul lor
e de-a muri,
nascandu-se din nou,
intr-alta zi,
si sufletelor-n Cuvant,
clipe in spatiu
si in timp,
pe veci,
complexe plasmuiri.

(aleaN, 2009, aprilie, 19)
copyright A. Radut, 2009, Bucuresti

secunda privita

privesc timpul
fir de nisip
ce se scurge, alene si cuminte
in vid.
plasmuind ca-ntr-un joc,
stiut doar de el,
noi matrice de viata
recompuse, mereu.

(aleaN, 2009, aprilie, 18)
Copyright A. Radut, 2009, Bucuresti

verde de Paradis

mugurii - impenetrabili,
la o prima privire,
asemenea fortaretelor bizantine,
s-au lasat cuceriti
doar de pacea Luminii,
si de
caldura sarutului
picaturii de ploaie.
energii
ce au deschis,
ca o cheie magica,
imperiul floral,
paradisul vietii,
miliardele de miliarde
de secunde verzi,
vii,
ce retraiesc
Paradisul pierdut,
dar, mereu,
regasit.

(aleaN, aprilie, 18, 2009)
Copyright Al. Radut - 2009. Poezie din ciclul "Jocul cuvintelor" , 2009, Bucuresti

Prieten sau dusman

O cauza -
E-o lupta dusa pana la final,
cu un castig
sau un esec total.
Dar, pentru ca balanta sa incline
intr-un sens,
Destinul
are partea sa de mers.
Ce bate cu un ceas exact,
Doar o secunda intr-un veac.
Caci cel ce-nclina tasul
clar,
Iti e ori prieten ori dusman.

Prietenie

te pastrez in inima mea,
prietena,
floare de crin,
floare de
nu-ma-uita

sentimente purtate
pentru tine, candva
sunt, azi, ca muscatele
mai intense
si ard

ma alint inca-n vise
cu vorbele-ti dulci
intelepte si aprinse
ca floarea
de ruji

te pastrez, prietena,
in sufletul meu
ca o garoafa aprinsa
ori o tulipa.
Mereu.

(aleaN, aprilie, 16, 2009)

Raspunsuri...

M-a intrebat inima de ce e trista, iar eu i-am raspuns ca nu i-am trimis indeajuns de multa dragoste. Inca nu o gasesc. Dar o caut cu disperare.

M-a intrebat sufletul de ce il doare, iar eu i-am raspuns ca nu l-am invatat suficient ce-i speranta.

Spiritul m-a intrebat cum poate sa renasca mereu, iar raspunsul meu l-a luminat pe deplin: "Intotdeauna, sa dai o speranta, dragostei, si sa crezi, cu adevarat, in ea."

(aleaN, aprilie, 15, 2009)

Dor de Libertate

A tremurat pamantul
de oasele sfintilor,
strabunilor nostri,
caci, cuvintele lor n-au fost intelese, inca.

Ei ne-au vorbit cu sange,
noi le-am raspuns cu lacrimi,
dar ochii nostri
au ramas goi de imagini.

Iti mai aduci aminte, frate,
de un Rovine, de Calugareni, de Plevna
ori Marasesti, Carei,
de Timisoara.

Sunt jertfe care striga
toate
Doar intr-o limba:
Libertate.

(aleaN, aprilie, 14, 2009)
copyright A. Radut, 2009

"Voturile nu trebuie numarate, ci cantarite." (Friedrich von Schiller)

Primavara

Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii...

(Nichita Stanescu)

Tinerii

Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei însuşi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, dupa sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri
şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum
ar ignora existenţa pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum
ar ignora existenţa însuşi a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.

(Nichita Stanescu)

Patria romana

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii. -
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!

Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu-acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă data,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfânta să ne fie!

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

(George Cosbuc)

• Poezie dedicata fratilor romani din Basarabia

Rezervatie

Cai si poeti,
Frumuseti a unei lumi
Invinse de tehnica,
Fiinte pe care timpul
Le lasa in urma
Incarcerandu-le
In propriile aureole.

Cai si poeti,
Din ce in ce mai rari,
Mai fara de pret,
Mai greu de vandut.
Negri, suri, albi,
Din ce in ce mai albi,
Apoi transparenti, invizibili
Intr-un viitor
Fara ei
Invizibil el insusi.

(Ana Blandiana)

Comparatii

Dragostea mea e o barca-n soapta
Cu batai de vasla visatoare
Catre valuri sumbre-n departare.
Dragostea mea i-o lumina in noapte
Izbucnind prin neagra ei torpoare,
Ca un fulger stinsa, ne-nteleapta.
Dragostea mea e-un copil chemand
Noaptea-n febra mistuit de gand;
Langa pat sta moartea si asteapta.

(Hermann Hesse)

Intrebarea,

de Ana Blandiana

Asemenea fantanilor
Care isi dau drumul
Cu cat le ceri mai multa apa
Si cu cat dau au mai mult de dat,
Am vrut sa fiu,
Am crezut ca sunt.
Pana a aparut intrebarea
Daca ceea ce izvoraste
Atat de limpede
Si de neoprit
Sunt lacrimi,
Cine e ochiul
si, mai ales, ce vede ?

Sa nu uitam niciodata ca suntem romani...

"Am ascultat "Pe-al nostru steag e scris Unire !" Asta-i ! Asta-i ! Asta-mi place ! Bravos, baieti !Asta-i adevarata, si nu "Desteapta-te, romane !" Aia-i tanguitoare, ma, si noi am plans destul pana acuma. Ma, de-acum sa nu mai cantati pe taran cu plete lungi si cu fluierul de cioban la buze. Azi fluiera trenul. Sa-i faceti pe tarani un popor european."

(Ion Luca Caragiale - fragment dintr-un articol publicat in gazeta "Romania Mare")

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;
Căci rămîne stînca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormîntul
Spada ta de sînge duşman fumegînd,
Şi deasupra idrei fluture cu vîntul
Visul tău de glorii falnic triumfînd,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surîzînd,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd,
El pe sînu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strînge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!
Tînără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţă în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mîndrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc !

(Mihai Eminescu)

Sonet XVIII

Sa te aseman cu o zi de vara ?
Frumusete si balanta ai mai mult.
In mai, ades furtuni muguri doboara,
Iar verile-s prea scurte, si-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau ceturi auriul chip l-au sters,
Si ce-i frumos din frumusete scade
Intamplator, sau de-al naturii mers.
Dar vesnica ta vara nu se duce,
Minunea chipului tu n-o sa-ti schimbi,
Nu te umbreste moartea-ntre naluce
Cand in eterne versuri cresti in timp.
Cat mai respira-n lume om, cat ochiu-nvata,
Trai-va si acest poem si-ti va da viata.

(William Shakespeare)

Sonet XXXVI,

de W. Shakespeare
Ascultă-mi gândul să rămânem doi,
Deşi iubirea ne e una-n har.
Voi lua asupra-mi bulgări de noroi
Să port ruşinea noastră singur doar.
In dragoste străbatem unic drum,
eşi în viaţă separaţi vom fi,
Va arde dragostea întâiul scrum,
Dar vremea ei curând se va sfârşi.
Nu pot să te mai întâlnesc, ştiind
Ruşinea-n care-am suspina noi doi;
Nici tu cinstire să-mi arăţi, fiind
De al tău nume despărţit apoi.
Dar nu o face; te iubesc şi-aşa,
Al meu fiind, a mea-i şi viaţa ta.