miercuri, 22 aprilie 2009

Green

Si iata fructe, flori, si ramuri, si o frunza,
Mai e si inima-mi ce pentru tine bate,
Umilului meu dar sa cati sa-i afli-o scuza,
Sa nu îl farmi cu mâna alba si curata.

Vin, rasbatut de picaturi de roua dese,
De vântul diminetii înghetând pe frunte.
Îngaduie-oboselii reculese
Ca sa viseze-odihnitoare clipe scumpe.

Pe sânul tânar zbuciumul mi-aduna
Rasuna ca-ntr-o scoica ultimul sarut:
Vrea fruntea-mi pace, de trecu furtuna buna,
Sa dorm si eu, de te-odihnesti în asternut.

(Paul Verlaine)

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget