vineri, 27 iunie 2008

Dor de....poezie

Dragi impatimiti intr-ale cititului,

Acest prim text, impreuna cu cele care vor urma, va este dedicat voua, tuturor celor care iubesc cu adevarat frumusetea si sensibilitatea cuprinse in cuvintele unei poezii, dar si celor care indragesc arta, in general, indiferent sub ce forma s-ar manifesta aceasta. Acest blog a pornit de la o dorinta mai veche pe care o aveam , aceea de a putea impartasi si altora bucuria pe care ti-o poate aduce citirea unui vers sau a unui gand intelept inchis intr-un citat. Drept pentru care va invit, pentru inceput, sa "savuram" impreuna, atat cat timpul va v-a permite, cateva creatii ale unui celebru poet de origine persana, Omar Khayyam.
Repezi ca unda apei, ca zborul vantului,
Zilele vietii trec. Eu voi ramane
mereu indiferent fata de doua:
aceea de ieri si-aceea ce va sa vina maine.
Nu-mi amintesc cand am venit pe lume,
cand voi pleca, n-am stire nici atat.
Sa bem si sa iubim uitand ca-n viata
n-om sti nicicand ce nicicand n-am stiut.
Iubirea care nu distruge nu e iubire
Cum jarul in caldura se preface,
cel ars de dor uita de nopti, de zile,
si dorul in durere se desface.
Cat de fragil e omul,
destinul cat de crud!
Promitem, dar uitam c-am mai promis.
Suntem niste natangi, uite, chiar eu....
Dar am o scuza:
sunt beat de iubire mereu.
O inima care nu stie sa se imbete de iubire,
cum ar putea macar s-admire
aurul lunii in pragul serii,
razele soarelui pe cerul verii
Priveste raul din gradina,
spune-ti ca esti in Paradis.
Ce mai astepti? Du-te s-o cauti
pe fata cu priviri de vis!

Un comentariu:

Dana spunea...

ce frumos...

A apărut o eroare în acest obiect gadget