joi, 30 aprilie 2009

Sonet CXVII

Poti sa-mi acuzi zgarcenia, uit oare
sa te despagubesc de tot ce-mi dai,
uit drumul catre tine, drumul care
de pasii mei cu lanturi il legai ?
Bat cai de vis ce mi-s necunoscute
si timpului i-am dat al tau avut
inaltand panze-n vanturile mute
departe sa ma duca de trecut.
Aduna-le, greseli, fatarnicie
tot ce-mpotriva-mi ar putea sa stea,
spranceana ti-o incrunta, dar, vai mie !
Sa nu m-asezi sub, blanda, ura ta...
Ai mila: la-ncercare daca-am pus
iubirea ta statornica nespus !

(W. Shakespeare)

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget