joi, 5 februarie 2009

Si mai sunt lacrimi...si mai sunt sfinti...(II)

"Deosebirea enorma dintre Dumnezeu si ideea de Dumnezeu a facut-o Pascal, diferentiind pe Dumnezeul lui Iov si Abraham de cel al savantilor si filozofilor. Ar trebui completata cu deosebirea dintre Bach si tot restul muzicii, dintre Tereza d'Avila si tot restul sfinteniei sau dintre Rilke si tot restul poeziei."


"Toate lucrurile s-au oprit in frunte cu Dumnezeu...Asa trebuie sa fi fost inainte de Creatie. Numai bataile inimii ne mai aduc aminte ca a fost candva un Timp...Rostul lor nu este de ordin fiziologic, ci metafizic: marcarea timpului. Doar prin inima stim ca se schimba ceva, caci fara acest organ al devenirii am fi incremenit de mult intr-un extaz pustiu. Palpitatiile intense ne reveleaza o agonie temporala, zvarcolirile timpului, lupta lui cu fiintele.

...Inima ne descopera timpul; inima pe care o simtim si mai cu seama o gandim. Cine nu stie ca o are (si asa se defineste echilibrul organic) nu stie ca exista Timp si de aceea traieste in timp.
Doar frenezia ei ne scoate din el. Cadentele inimii ne-au aruncat din paradis; le-am priceput sensul si am cazut in Cunoastere..."

(E. Cioran - "Lacrimi si sfinti")

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget