La fiecare inceput de an, ne uram unii altora numai de bine, ne facem fiecare planuri, ne stabilim tinte precise, gandindu-ne cum sa le atingem, trasandu-ne, astfel, noi directii in vietile noastre. Toate inceputurile le privim cu speranta, toate inceputurile le abordam cu incredere, si fiecare pas ni-l proiectam in viitor cu mare atentie, fiind constienti de faptul ca timpul - unul dintre cele mai importante "capitaluri" ale omului, pe langa sanatate - este pretul ce trebuie platit pentru realizarile sau insuccesele noastre, de-a lungul vietii.
Ne gandim mereu la timp (cum sa-l valorizam mai bine), ne gandim mereu la cei apropiati noua (de la care am asteptat sa primim si, la randul nostru, sa daruim, urarile obisnuite facute la inceput de An Nou). "Spatiul nostru interior" devine astfel limitat intre aceste coordonate: rude-familie-prieteni. Si asta, nu doar in momentele de sarbatoare pe care abia le-am petrecut. Ci, aproape tot timpul. Poate ca, pe unii dintre voi, inceputul acestui text, v-a pus in starea de meditatie, pentru altii, el fiind inca confuz si, poate, enervant. Insa n-am dorit sa intru brutal in subiect, fiind decis sa-l atac mai subtil si mai usor, ca orice lucru care, la inceput, necesita o astfel de maniera de abordare.
Ca sa revin la idee, unii dintre noi devin, cu timpul, egocentrici. Se gandesc doar la propria persoana, ori doar la cei apropiati lor, uitand total de comunitatea in care traiesc, de oamenii pe care, chiar daca nu-i cunosc, impart acelasi timp cu ei. Este adevarat, e vorba numai de unii dintre noi, insa, din pacate, acesti "unii", au devenit din ce in ce mai multi.
Desi, paradoxal, ne dorim sa traim mai bine si mai normal, nu facem nimic in acest sens ori poate putin, prea putin. Uitam, mai totdeauna, sa ne privim in oglinda si sa ne intrebam franc de ce ne inchidem sufletele, de ce ne invartim doar in cercul acesta "vicios" al cunostintelor si stim sa aruncam doar priviri rauvoitoare celor de langa noi, necunoscutilor? Ori facem gesturi firesti, dar intr-o rutina nefireasca, lipsite fiind de lucrul cel mai important care ar fi trebuit sa le insoteasca - iubirea. Fara iubire, orice gest isi pierde din valoare, oricat de bine intentionat ar fi fost, initial. Dar daca totul nu este doar de fatada, pentru a impresiona asistenta din jur, daca gestul facut (oricare ar fi el) este implinit cu iubire, veti simti cum inima voastra se umple de bucurie, de o bucurie care irumpe in ambele sensuri, atat in inima celui care primeste, cat si in cea a celui care daruieste. Bucuria creste, astfel, exponential ! Daruiti, deci, si nu o faceti doar de Sarbatori sau doar in momentele voastre speciale. Deoarece, cu momente speciale ne putem intalni in orice clipa. Trebuie doar sa le simtim cu inimile noastre si sa le...implinim.
De ce sa ne baricadam in turnurile de fides ale propriilor suflete si sa uitam ca nu doar noi avem nevoi...obisnuite sau mai putin obisnuite, extravagante...uneori ? Nu doar noi avem vise firesti sau "nebunesti", ci si semenii de langa noi, cei pe care nu-i stim, care au nevoi si vise asemeni noua, dar sunt lipsiti , de cele mai multe ori, de sansa pe care o avem noi, ori nu-si pot implini dorintele din cauza lipsurilor materiale.
Prin aceste ganduri nu am vrut sa va stric ziua (atunci cand veti citi aceste randuri), si nici inceputul de an, ci am dorit sa va zdruncin, putin, sufletele. Am vrut doar sa aduc aminte vorbele Mantuitorului nostru, Iisus Christos, care ne indeamna sa fim mai apropiati unii cu altii, ajutandu-ne la nevoie. Cuvintele Sale, relatate de apostolii Luca si Matei, spun totul:
"Oricui iti cere da-i, si de la cel care ia lucrurile tale, nu cere inapoi." (Luca 6, 30)
"Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv." (Luca 6, 36)
"Si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea." (Luca 6, 31)
"Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui care bate i se va deschide."(Matei 7, 8)
Ce folos, spune Iisus, daca ne dorim binele doar noua insine ? "Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea ? Au nu fac si vamesii acelasi lucru ? (Matei 5, 46)
Cu alte cuvinte, sa alegem sa fim mai buni in fiecare zi, in fiece moment al vietii noastre sa realizam, pe cat putem, si o parte din visele altora, ori doar sa participam la implinirea lor. Si va asigur ca putem sa venim in sprijinul semenilor nostri, daca dorim cu adevarat, si vom reusi impreuna sa ne bucuram de sansa care ni s-a acordat. Si, fiindca de sanse nu ducem lipsa, multi dintre noi, iar primii pasi facuti, vor continua sa fie facuti, si de aici incolo, alaturi de cei in nevoie, m-am gandit, la inceput de An, sa va fac partasi bucuriei mele, de a participa la o campanie,
lansata de Organizatia Internationala Unicef, in sprijinirea copiilor lipsiti de suficiente resurse materiale pentru a-si putea continua studiile.
Toate detaliile legate de aceasta campanie a Unicef pot fi gasite la toate sucursalele bancii BRD-GSG sau pe site-ul acestei banci, insa pentru a va usura cautarile va las cateva contacte si contul UNICEF-BRD-GSG unde puteti sa donati orice suma doriti in RON.
"Sta in puterea ta sa faci o lume mai buna pentru copii !"
Iata contactele : E-mail: lpetculet@unicef.org
Tel.: 021- 201.78.65
Cont bancar: RO 10 BRDE 450 SV434 6556 4500
(Puteti dona in orice sucursala BRD doar mentionand contul UNICEF si codul 10)
Cu fiecare donatie primita suntem mai aproape de a schimba viata unui copil.
In finalul acestui text, dorindu-va un An 2009 senzational, cu sanatate si vise implinite, am speranta ca nu vom ramane singulari in actiunea aceasta, si ca vom darui Iubire, si de acum incolo, cu atat cu cat ne-o si dorim.
"La Multi Ani !"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu