Gandurile unei marii poete

Vesnic plecat de acasa, mereu in documentare in propria sa viata, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pentru a putea fi cu adevarat infrant sau invingator, si chiar pentru a putea fi.
A fi si a privi devin doua verbe opuse si violent exclusive in lumina unui intreg destin. A fi sau a privi : asta e intrebarea.
In aceasta perspectiva, a astepta nu inseamna a pierde timpul, ci a te impartasi dintr-o psihologie colectiva infinit sugestiva. A fi inselat nu e numai o umilinta, ci si o revelatie; a fi lovit nu e numai o durere, ci si o descoperire. A merge cu autobuzul, a vizita un bolnav, a fi bolnav chiar, a vorbi cu un copil, a face piata, a intalni un prieten, a fi nedreptatit, a fi laudat, a fi iubit, a nu fi iubit devin, din simple intamplari, situatii magice de dezvaluire a lumii, prilejuri de uluitoare surprize in univers. A fi pentru a privi - iata o fascinanta terapeutica, iata o solutie.

(Ana Blandiana)

Cateva puncte

Fericirea este asemenea
Unui tablou pointillist:
Mici puncte colorate
Fara legatura intre ele,
Reusind uneori sa insemne ceva,
Alteori nu,
Reusind sa transmita
Doar fiorul unei intrebari
Incomplete,
Careia nu stii ce sa-i raspunzi
Pentru ca nu intelegi ce intreaba,
Nu intelegi decat intensitatea intrebarii
Careia ii lipsesc cateva puncte...

(Ana Blandiana)

Cred

Eu cred in Cuvant
si Cuvantul traieste
in mine.

Eu cred in Cuvant
si Cuvantul rostuieste
in mine.

Cred. Cred cu tarie-n
Cuvant,
iar Cuvantul
se preschimba in fapta.

Cuvantul e-n tot
in iubire,
in privire,
in soapta.

(aleaN, aprilie, 06, 2009)

Cantec de dragoste

Cum oare sa-mi tin sufletul, incat
de-al tau sa nu-l ating ? Si cum sa-l urc
deasupra ta, spre mai inalta lume ?
Ah, mult as vrea sa-i aflu adapost
in bezna, in ceva pierdut anume
intr-un strain lacas tacut ce nu vibreaza
pe cand adancurile-ti stiu vibrarea cum e.
Dar toate cate ne ating ne leaga
precum arcusu-n trasatura-ntreaga
din doua strune doar un sunet dand.
Ce instrument ne-nstruna si ne-ngana ?
Si ce violonist ne tine-n mana ?
O, dulce cant.

(Rainer Maria Rilke)

Reverie

(candva, intr-un timp, undeva, intr-un colt de rai...)


Priveam cerul si albastrul marii, nesfarsite, lungit pe nisipul inca umed, de atmosfera incarcata de stropi de ploaie. Le cercetam pe amandoua, cer si mare, si ca un zugrav de biserici, priceput in amestecul culorilor, imi inchipuiam, in fractiuni de secunde, tonuri si nuante ce inca nu reusisera sa se formeze pe panza acelei ore de timp.
Se apropia asfintitul si soarele nevazut, incerca sa strapunga norii, cu paleta sa de culori, stiute doar de el. Aproape ca reusise sa razbata cu cateva sageti solare plumburiul cerului, dar lupta sa fu pecetluita de navala cu care se stransesera norii. Pesemne ca ei, norii, erau hotarati sa nu piarda ocazia unei victorii facile.

Priveam uimit natura, in acea primavara dobrogeana, caci fiecare anotimp isi lasa , totdeauna, o amprenta personala, specifica locului, si nu incetam sa sper. La ce oare ? Stiam ca gandurile pot merge orisiunde, pot strabate distante, oricat de mari ar fi, pot fi indraznete sau doar linistite, pot fi implinite ori pot ramane la nivelul sperantelor. Totusi speram...ca visul stelei mele, de a cuceri cu Lumina sa tot universul ce se deschidea inaintea ochilor mei, se va implini. Era doar un gand. Doar atat. Doar o dorinta.

Cum stateam asa lungit, sprijinindu-ma intr-un cot, ametit de mirosul algelor si ierburilor marine, si aproape atipind de zgomotul sacadat facut de valurile ce loveau tarmul, am avut o revelatie. Priveam lupta cerului cu marea si cu soarele si nu-mi puteam inchipui decat un singur deznodamant. Doar unul singur...
Norii, grupati ca o cavalerie, incercau sa opuna rezistenta armatelor solare, avand ca aliati zecile de milioane de soldati-picuri, sustinuti puternic de "Invincibila Armada" a valurilor marine, ce se regrupau, la fiecare bataie a vantului. Dintr-un inceput, se anunta o lupta crancena, iar gandul ca Lumina va castiga, nu-mi iesea deloc din minte. Era ca un tel care trebuia atins, ca o limita care trebuia depasita. La granita dintre vis si realitate in care ma aflam, lumina iesita invingatoare, cucerind picurii de ploaie, dar neuitand sa-si arate bucuria, prin miile de nuante de culori, aproape ca-mi inunda fata si corpul. Aflasem, astfel, pentru a nu stiu cata oara, ca dorintele nu au granite, nu sunt limitate de nimic, de timp ori spatiu, ca pot fi implinite, oricand, doar daca crezi in...Cuvant.

Lumina si vorbele

Mare fara alge,
Fara pesti,
Fara pescarusi,
Atat de frumoasa
Incat frumusetea ii ajunge in sine,
Suficienta sa ascunda sirenele
De soarele cu nume de zeu
Responsabil cu lumina si vorbele
Pe care,
Intr-o baie de sange,
Le stinge
In fiecare seara
Cu greu.

(Ana Blandiana)

Te simt

simt ca existi
undeva.
esti mereu,
esti aici,
langa inima mea

prezenta ta
in secunda din timp,
imi inunda inima
cu petale de trandafir

ai aparut.
esti aici.
ti-am mai spus,
cat de frumoasa esti ?
acum,
nici nu mai stiu sa compun,
nici sa scriu

stiu doar sa te iubesc...,

si simt.
te simt...

(aleaN, aprilie, 03, 2009)

Cotropirea frunzelor

Smulgem frunzele şi facem
pat din osul pomilor
paştem iarba şi o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neştiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuţitul
duşmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, şi verdea
neânvinsa clorofilă.

(Nichita Stanescu)

Rau de frumusete

Nu spun că a fost un noroc
că te-am născut.
Spun numai că a fost o minune.

Caută să nu mori iubita mea,
Încearcă să nu mori dacă poţi.

Mie mi s-a dus viaţa,
ţie ţi s-a dus norocul.

Nu spun decât atâta,
că noi doi am trăit
pe globul pământesc.

(Nichita Stanescu)

Albastru de la Iubire

Azi,
am deschis fereastra
ochilor tai
albastri,
si inima-mi
s-a invaluit
de surasul tau
primavaratec

Iubito,

tu esti.
Doar tu.
Doar tu poti fi
si vis,
si dorinta,
si speranta,
si iubire,
deopotriva,
si toate laolalta

Iti privesc ochii...
Ochii tai albastri
Si simt cum pot strabate,
acum,
tot continentul sufletului tau,
doar spunandu-ti
cat
te iubesc

Am descoperit pasul catre
albastrul tau si,
tu,
ai fost
cadenta mea.

Iubito,
ce minunata esti.

Esti.
Esti, intr-adevar.

(aleaN, 2009, martie, 31)

Sarutul tau

Florile inimii ce-ti sarutau
privirea,
mi le-ai trimis
intr-o primavara
si,
toate,
si-au deschis petalele
in
Iubire.

Laudatio

Barbatul blond
cu ochi albastri,
cu vocea apasata,
cu surasul sagalnic
si cu inima de copil,
a iubit limba romana,
a nascocit cuvinte
doar de el stiute,
dar indragite de toti,
a iubit Omul,
si spatiul,
si timpul,
si pasarea,
si oul,
si tot Universul
cu lume cu tot.
Si ne-a invatat sa iubim
cuvintele din Cuvant
si
Lumina din ele.
El,
Barbatul blond
cu ochi albastri,
cu vocea apasata,
cu surasul sagalnic
si cu inima de copil.

(Asa l-am cunoscut pe Nichita, atunci, demult, nu foarte demult,
si l-am pastrat, asa, in sufletul meu.)

Vesnicia

Vreau sa fiu o singura clipa, singur cu tine,
ca dintr-o privire sau un gest
vietile noastre sa se reîntâlneasca.
Voi pune mâna pe ceasul timpului,
Îmi voi tensiona toti muschii trupului,
Voi cauta înauntrul meu cea mai puternica energie.
Pentru a duce fluxul trecutului spre viitor
Va exista numai prezentul,
desi acesta se consuma într-un efort suprem
pentru a tine pe loc trecerea timpului.
Nu vom avea amintiri nici planuri de viitor
doar timpul prezent.
Vom simti cum vraja pluteste în aer
asa cum se-ntâmpla în viata
în unele clipe putine si de neuitat.
Într-un apus de soare suav si melancolic,
într-un râs extaziat al unui copil alergând,
într-o opera de arta perfecta,
în acel sarut furat pe ascuns.
Si când aceasta fiinta,
cu mâinile ei pline de dragoste,
va reusi sa opreasca timpul în loc,
a noastra va fi vesnicia.

(Jose Eduardo Mendes Camargo)

Cine esti tu, femeie ?

pentru D.

Esti vrajitoarea care-mi citeste gandurile
si-mi ghiceste sentimentele
Sau prietena care ma insoteste pe pamant
sa intrezaresc orizonturi?

Esti femeia care exprima gratie
si ma face s-o doresc nebuneste
Sau esti copila spontana, jucandu-se
cu focul si apa, pentru a fascina?

Esti felina care-mi exploreaza trupul
si-mi devoreaza sufletul
Sau nebuna fara destin si salas
care traieste din dragoste, hranindu-se cu aer?

Care-mi sporeste pasiunea
invitandu-ma sa o caut
cu ardoare, cu dragoste
gratia-i divina, viata ta.

Cine esti tu, draga mea?

(J. M. Camargo)

Exista...

...timp pentru toate lucrurile, in aceasta viata,
Exista, insa, si momente cand trebuie sa te desparti de unele dintre ele,
cand trebuie sa mergi mai departe,
cand trebuie sa depasesti anumite limite,
ori sa-ti impui altele.

A sosit timpul sa opresc ceasul...poetic al acestui blog,
nu inainte de a multumi celor care, sper, si-au "hranit" si, in acelasi timp, bucurat sufletul, citind poeziile si gandurile autorilor acestora.

"Doar Dumnezeu exista, restul tot nu-i decat ipoteza." (Nicolae Steinhardt)

Calatorie

Umblu prin mine
Ca printr-un oraş străin
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teamă pe străzi
Şi-n după-amieze ploioase
Mi-e frig şi urât.
Nici o dorinţă de-a călători,
Când şi numai trecerea drumului
E aventură,
Nici o amintire din alte vieţi
Întrebării
"De ce-am fost adusă aici?"...

(Ana Blandiana)

Dans in ploaie

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.

De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.

Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!

(Ana Blandiana)

Poate ca ma viseaza cineva

Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.

(Ana Blandiana)

Amintindu-ne de....Garabet Ibraileanu (23 mai 1871 - 12 martie 1936)

Criză. Paroxismul crizei. Simptomele nu lasă nici o îndoială: o lovitură ca de pumn în inimă când apare. Paralizia inteligenţei când mă atinge din nebăgare de seamă. Senzaţia căldurii ei fizice de la distanţă. Nevoia inexorabilă, care îmi oprimă respiraţia, de pulsaţia vieţii ei.

.....Convingerea că numai o femeie înaltă, cu părul galben, cu o uşoară asimetrie a gurii când zâmbeşte poate da fericirea. Fiorul pe care mi-l dă cuvantul :"Adela."

.....Ce este ea? Îmi pare că astăzi mi-a vorbit de noi când îmi răspundea la indigestele mele pedanterii, în care toate cuvintele strigau: ,,Te ador!" Mi-a spus că nu am sufletul simplu, că există în viaţă fericiri posibile... Pentru mine? Ori pentru mine cu ea? (Dar acel ,,Şi" ... început şi neterminat? Nu cumva însemna: ,,Şi ar fi putut urma şi alte zile frumoase?")
Vibrează în ea ceva pentru mine în adevăr? Dar pentru ce glumeşte mereu? Iubirea nu glumeşte, e gravă.
...Întotdeauna dibuieşti ca un orb! Gravă e pasiunea, ori adoraţia pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple pentru ca un bărbat şi o femeie să-şi spună ,,tu". Până atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire de bărbat, care e pasionat şi idiot întotdeauna înainte de acel eveniment capital şi ridicol, dar care după aceea îşi recapătă libertatea de spirit, pentru că, în stricta economie a speciei, şi-a îndeplinit tot rolul.

.....Iubirea, nebunia fiziologiei, nu se poate spune, toată, decât prin muzică, fiindcă durerea se exprimă prin ţipete, şi muzica e ţipătul perfecţionat. Pictura şi sculptura sunt arte inferioare: ele pot reprezenta iubirea, dar nu o pot exprima. Poezia ţine mijlocul, pentru că abia o poate exprima. Pictura şi sculptura sunt frumoase pentru că se adresează, prin forme, creierului. Muzica se adresează, prin creier, fiziologiei. Muzică frumoasă nu există: ea nu este
,,reprezentare". Muzica ori nu e nimic, ori ţine de sublim, ca tot ce zguduie adâncurile insondabile ale fiinţei noastre, ca tot ce exagerează durerea de a trăi. De aceea orice muzică, chiar şi un vals, dacă mişcă profund, e tristă...


.....Uimită la început şi entuziasmată mai pe urmă, pierzând probabil sentimentul realităţii şi deci şi al tacticii dictate de duelul dintre pasiunea mea mută şi instinctul ei defensiv, în mijlocul acestei lumi ireale, unde rătăceam ca pe o altă planetă, Adela (acum stăteam unul lângă altul pe trunchiul unui copac căzut de pe marginea drumului) îmi luă o mână între mâinile ei, pe care şi le puse pe genunchi. Gestul era anormal, străin raporturilor dintre noi... Dar în mediul acesta din alte lumi, gestul anormal era cel normal. Gândurile, simţirile şi faptele se ajustează mereu la împrejurări, inconştient.


.....Apoi, fără tranziţie, m-a întrebat de ce natură e sentimentul meu pentru ea.
Mi-am dat bine seama că momentul e decisiv. Dar n-am avut nici slăbiciunea de caracter de a-i spune că o iubesc, nici tăria de a-i spune: prietenie. Alunecând pe panta sufletului, i-am răspuns, cu ezitările unui om care caută conştiincios, şi nu găseşte încă, formula exactă, că ceea ce simt pentru ea e ,,un sentiment foarte curios".
Imediat mi-a replicat, aproape ofensată: -- Adică bun de pus la muzeu? Strâns astfel de aproape şi puţin biciuit în mândria mea, dar înconjurând cuvântul teribil, i-am definit sentimentul meu ,,curios": ,,O nesfârşită prietenie pasionată". (Cuvântul ,,prietenie" avea rolul să slăbească efectul celuilalt, ca eterul care insensibilizează şi face suportabilă înţepătura).


.....Dar... nimic nu e adevărat şi totul e posibil. În cazul acesta, nu m-am purtat mai bine decât în celălalt. Nu i-am răspuns clar că o iubesc, deşi, cu deplină conştiinţă sau nu, ea a făcut tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea; m-am ferit în mod lamentabil: mi-am trădat voinţa de a nu-i spune că o iubesc; am cedat, silit parcă de provocarea ei, debitându-i ridicola mixtură ,,prietenie pasionată", după şi mai ridicolul ,,sentiment curios"; nu am întrebat-o nimic, nu i-am cerut nimic, nu i-am propus nimic, nu i-am făgăduit nimic. Aşadar, din motive de înalt ordin moral şi sentimental -- imposibilitatea de a crede că o femeie ca ea mă poate iubi, frica de a nu o putea face fericită chiar dacă m-ar iubi, care deghizează poate o laşitate, -- m-am comportat, mai rezervat doară, ca orice bărbat care prinde într-un colţ mai întunecat pe o femeie cu care flirtează şi pe care o crede destul de accesibilă!


......Am apucat drumul muntelui, pe unde fusesem de atâtea ori cu ea. Trunchiul răsturnat, pe care am stat în noaptea aceea de altădată cu mâna în mâinile ei, acum era ud, trist, părăsit... I-am chemat imaginea, dar imaginea n-a venit. Aveam în ochi, şi din ochi proiectată în suflet, expresia figurii ei, dar imaginea era rebelă. Impresiile, senzaţiile, dorinţele provocate de ea în totul şi de fiecare farmec al ei în parte îi întunecau claritatea imaginii.

(fragmente de text din romanul "Adela", de Garabet Ibraileanu)

E totul randuit sa se intample...

Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi,sa umbli,ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.

(G. Tarnea)

Frumoasa-i...

În lacul cel verde şi lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâşiind.

Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă în umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalţ-a ei frunte spre cer.

Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit

Şi caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.

Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La geamătul dulce din vânt.

Natura, de jur împrejur,
Pe sus e o boltă de-azur,
Pe jos e un verde covor,
Ţesut cu mii tinere flori.

Văd apa ce tremură lin
Cum vântul o-ncruntă-n suspin,
Simt zefiri cu-aripi de fiori
Muiate în miros de flori,

Văd lebede, barcă de vânt,
Prin unde din aripe dând,
Văd fluturi albaştri, uşori,
Roind şi bând miere din flori.

De ce nu am aripi să zbor!
M-aş face un flutur uşor,
Un flutur uşor şi gentil
Cu suflet voios de copil,

M-aş pune pe-o floare de crin,
Să-i beau sufleţelul din sân,
Căci am eu pe-o floare necaz:
Frumoasă-i ca ziua de azi!

(Mihai Eminescu)

Cine din mine,

de Ana Blandiana

Cine din mine ţi se închină
E vinovat în faţa mea,
Cine din mine nu ţi se-nchină
E alungat din faţa mea.

Cum să mă-mbun şi cum să m-astâmpur,
Ca în fragede foi învelită-n eresuri?
Cu gânduri şi frunze, cu şoapte şi sâmburi,
Ironice înger, zadarnic mă-mpresuri.

Zadarnic în ornice mi se termină
Timpul ca apa dintr-o ulcea.
Cine din mine ţi se închină
E vinovat în faţa mea.

Cu scârbă-l alung şi cu mare mirare
Pe cine din mine nu ţi se prosternă,
Sub bezna cea limpede şi cântătoare
A ochiului stins de pleoapa eternă.

Cine din mine ţi se închină
E vinovat în faţa mea,
Cine din mine nu ţi se-nchină
E alungat din faţa mea.

Să cad într-un somn ca-ntr-un fund de ocean
Fără ieşire şi fără plângere,
Unde visându-te o dată pe an
Mult să mă mir de viaţa mea, îngere.

Oscar 2009

Pentru iubitorii celei de-a saptea arte, dar nu numai, Ceremonia de decernare a premiilor Academiei Americane de Film, care a avut loc la Teatrul Kodak din Hollywood, nu a fost lipsita nici anul acesta de...surprize. Unele placute, altele mai putin placute.

Filme interesante, roluri pe masura, actori / actrite care au "intrat" bine in...personaje, imagini senzationale, efecte speciale nelipsite, partituri regizorale complexe etc. etc. Toate aceste lucruri pentru castigarea mult ravnitului Oscar.

Chiar daca castigatorii deja se cunosc, pentru cei care nu au reusit sa urmareasca "in direct" evenimentele, va invit sa le (re)descoperiti intrand pe www.oscar.com

Vizionare placuta.

Celine Dion - Think Twice

Ochii tai

Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se-usuce încet...

Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie...
Între timp, tu dormeai...

Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc...

Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt...
Spune-mi, cum ţi s-ar părea?

Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lângă mine
Şi să-ţi fie bine...

Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă...

Însă n-are ochii tăi...

(Alexandru Andries)

Si s-a nascut un Brancusi...

"Iubirea cheama iubire. Nu este atat de important ca sa fii iubit, cat sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta."

"Simplitatea nu este un tel in arta, dar ajungi fara voie la ea pe masura ce te apropii de sensul real al lucrurilor."

"Exista un scop in orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie sa te lepezi de tine insuti."

"Simplitatea este in sine o complexitate - si trebuie sa te hranesti cu esenta, ca sa poti sa-i intelegi valoarea."

(Constantin Brancusi 1876, 19 febr.- 1957, 16 mar.)

Am obosit,
de Ana Blandiana

Am obosit să mă nasc din idee,
Am obosit să nu mor -
Mi-am ales o frunză,
Iată din ea mă voi naşte,
După chipul şi asemănarea ei, uşor
Seva răcoroasă o să mă pătrunză
Şi nervurile îmi vor fi fragede moaşte;
De la ea o să învăţ să tremur, să cresc,
Şi de durere să mă fac strălucitoare;
Apoi să mă desprind de pe ram
Ca un cuvânt de pe buze.
În felul acela copilăresc
În care
Se moare
La frunze.

How Am I Supposed To Live Without You

Izvorul noptii,

de Lucian Blaga

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Enya - Only Time

Dreptul la timp,

de Nichita Stanescu


Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

Ce e amorul ?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.

Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.

Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.

(Mihai Eminescu)

CELINE DION -- Titanic

Suflete-clipe...

Te stiu de-o vreme,
ca si cand te-as cunoaste
de-un veac
Si nu mai vorbesc
decat
in iubire

Te simt in fiece miscare
ce-o fac,
caci vantul-mi sopteste
de tine

Te doresc langa mine,
aici si acum
Sa-ti vorbesc
doar in...doua cuvinte

Intelesul amorului,
ce se naste in mine,
nebun
E stiut
doar
de suflete-clipe

(aleaN, 2009, februarie, 15)

Lara Fabian

Fara prietenie nu exista viata !

Sine amicitia vitam esse nullam ! (Cicero)

Fara tine,

de Ana Blandiana

Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

La steaua,

de Mihai Eminescu

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

True love...

...is one.


Nu exista balanta pentru cantarirea sentimentelor. Se spune ca in dragoste, intotdeauna, dai mai mult decat primesti sau, poate, e invers ? Sa iubesti si sa-i daruiesti persoanei iubite ce-si doreste, nu doar posibilitatea de a-si satisface placerile mondene, ci sa-i jertfesti chiar onoarea ta este, oare, o dovada suprema de dragoste, sau de nesfarsita incredere, sau de copilareasca naivitate, sau, pur si simplu, de nesabuinta ? (Honore de Balzac)

THE CORRS - LOVE TO LOVE YOU (LIVE )

Fii intelept,

de Ana Blandiana

Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care mă vezi,
Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea.
Fii înţelept şi bucură-te.
Eu sunt asemenea elicei avionului,
Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea -
Ucigător este doar locul paşnic unde
Elicea avionului se-nvârte invizibilă.
Tu teme-te numai de spaţiu-n care
Îţi pare cum că nu exist, şi plângi
Numai în vântul transparent care m-ascunde.

Ganduri...intelepte

"Fiecare om ar trebui ca macar o data pe zi sa asculte un cantec, sa citeasca o poezie buna, sa vada un tablou frumos si, daca este posibil, sa spuna cateva cuvinte bine gandite." (Johann von Goethe)


"Ceea ce puteti face sau visati ca puteti face...incercati chiar acum. Indrazneala are geniu, putere si magie." (Johann von Goethe)


"Nu poti invata nimic pe nimeni; poti doar sa ajuti pe cineva sa se descopere." (Galileo Galilei)

Bilantul responsabilitatii sociale pe anul 2008

Chiar daca acest blog are foarte putine legaturi, daca nu chiar deloc, cu problemele legate de protejarea mediului inconjurator, si asta nu pentru ca nu as fi o persoana careia sa nu ii pase de natura, ba din contra, as putea spune, m-am hotarat sa raspund invitatiei lansate de site-ul http://www.responsabilitateasociala.ro/ via www.maimultverde.ro. Cu alte cuvinte, care este parerea mea referitoare la responsabilitatea sociala pe 2008, in urma intrebarilor propuse ? Iat-o:



1. Care sunt primele trei companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea in societate si de ce ?

Intr-o enumerare randomizata, le-as desemna pe: Ursus Breweries - pentru campania de ecologizare a unor perimetre din Delta Dunarii (zona care ar trebui mult mai atent monitorizata, privind prevenirea turismului necontrolat care ar putea genera o presiune mare asupra mediului deltaic, largirea perimetrelor ariilor protejate existente, dar si a acelor arii cu destinatie de cercetare stiintifica, cu atat mai mult cu cat aceasta delta reprezinta o zona umeda de importanta mondiala (sit Ramsar), declarata Rezervatie a Biosferei (in programul UNESCO) si trecuta ca atare in Patrimoniul Natural Mondial ); UniCredit Tiriac Bank - pentru programul de impadurire din Parcul National Piatra Craiului si, nu in ultimul rand, Orange Romania - pentru conservarea biodiversitatii din SE - Transilvaniei si a promovarii unui turism "prietenos" cu natura.

2. In ce masura companiile din Romania au raspuns asteptarilor tale privind implicarea lor in societate ? (ce au facut bine, cu ce au gresit si ce ar trebui sa faca)

Referindu-ma strict doar la domeniul mediu (pentru ca si enumerarea mea a fost "tintita" in acest sens), din pacate, companiile din Romania puteau sa realizeze mult mai mult. Este adevarat, s-au facut progrese importante, dar nu suficiente, prin reimpadurirea unor zone defrisate ori atinse de fenomenul desertificarii, prin ecologizarea unor zone, prin diverse campanii de promovare a unui mediu curat etc. Ma tem insa ca toate aceste initiative au fost prea putin percepute de societate, fiind mai mult un exercitiu de imagine a multora dintre companii. Pentru promovarea unor programe de mediu cu impact mai larg in societate cred ca ar trebui ca "lantul trofic" reprezentat de companii-societate-stat sa fie mult mai flexibil in domeniul mediului. Adica, sa functioneze. Cum ? Prin existenta unor "facilitati" fiscale de mediu (in concordanta cu legislatia U.E. in materie), prin extinderea parteneriatelor dintre companii si organizatiile de mediu, prin promovarea proiectelor de mediu realizate si de catre persoane fizice, si nu doar de ONG-uri [si aici ma gandesc si la realizarea unor emisiuni media (radio, TV) in care partenere-financiar sa fie chiar companiile], prin imbunatatirea legislatiei de mediu privind responsabilizarea cetateanului - problema care revine statului, prin realizarea unui sistem integrat de management, mai eficient, in colectarea selectiva a deseurilor la nivelul localitatilor (cu implicarea tuturor partenerilor sociali). Si exemplele ar putea continua...

3. Ce asteptari ai de la companiile din Romania, in privinta responsabilitatii sociale, in anul 2009 ? (cu referire la cauzele pe care ar trebui sa le sustina, la modul in care ar trebui sa o faca si cum ar trebui sa comunice acest lucru)

Cred ca o parte din raspunsurile la aceasta intrebare se regasesc putin mai sus. Pe langa acestea, sper sa se realizeze proiecte pe termene mai lungi, cu idei bine tintite si cu o publicitate mai "percutanta" in societate. Si nu fac referire aici doar la protejarea mediului, insa cred ca totul tine de acesta. Suntem oameni, vietuim pe acest Pamant si merita, nu numai pentru noi, dar mai ales pentru generatiile care vor veni dupa noi, sa-l mentinem in viata. In rezumat, fie spus, manageri de programe mai inventivi, mai creativi, resurse financiare si de publicitate alocate cu mai multa inteligenta (deh...perioada de recesiune) si mai multa....ACTION.


4. Cum crezi ca le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, si in special pe cele de la care cumperi, sa fie mai responsabile in 2009 ? (in contextul crizei economice, ne intereseaza daca tu personal esti dispus sa recompensezi sau sa sanctionezi companiile care se implica, respectiv nu se implica in rezolvarea problemelor sociale pe care le va avea de infruntat Romania in 2009)

Personal, propunandu-le un proiect la care am lucrat foarte mult (a fost pus pe hartie, inca din 2004) si care, din nefericire, nu si-a gasit inca concretizarea, cu toate ca este destinat societatii si priveste protectia mediului ambiant. Asta poate si datorita faptului ca n-am avut in spate forta unui ONG.



Toate cele bune,

aleaN

Poetul

Te-ndepartezi de mine, clipa trecatoare
Si aripa ta-n bataie ma raneste.
Sunt singur: ce sa-ncep cu graiul oare?
Cu noptile? Cu ziua care creste?

Iubita, casa, n-am ca sa traiesc,
si nici un loc al meu, sa starui,
iar lucrurile toate, carora ma darui,
devin bogate si ma cheltuiesc.

(Rainer Maria Rilke)

Animus

sufar si plang
si ma-nchid in Cuvant
mi-e sufletul ars
de iubiri,
dar
am invatat sa ascult iar
muzica din priviri

(aleaN, 2009, febr. 5)