Sonet XVII

Nu te iubesc chiar daca
tu ai fi un trandafir sarat, sau topaz,
sau o sageata de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine intunecata
caci lucrurile sunt create sa fie iubite,
in secret, intre umbra si suflet.
Te iubesc ca planta care niciodata nu infloreste
care pastreaza in sine lumina florilor ascunse.
Multumesc iubirii tale, solid si cert parfum
ce rasare din pamant
si traieste in intuneric, in sufletul meu.
Te iubesc fara sa stiu cum si cand, sau poate unde
Te iubesc in mod direct, fara sa retrogradez,
fara complexe sau mandrie;
Te iubesc pentru ca stiu,
ca aceasta este singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atat de aproape, incat mana ta
pe pieptul meu este mana mea,
atat de aproape, incat ochii tai inchisi,
ma adorm pe mine.

(Pablo Neruda)

Poveste

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?…

Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu-nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat?

(George Bacovia)

Raspunsuri...

Priveste mereu si indura mereu si bucura-te ca de fapt totul ar putea fi altfel si bucura-te ca se intampla sa fie tocmai asa si ca datului si marginirii poti sa-i raspunzi cu nesfarsita libertate a iubirii, care este totodata acceptare si depasire a datului, incatusare si vis...
Un orizont e doar masura unei marginiri a noastre. Una dintre multe, caci existam in sfera multor orizonturi. Dar nu e numai asta: traim impresurati, iar dainuirea astfel ii da naturii noastre dreapta ei masura; a dainui in propria-ti esenta, mereu in centrul unui camp activ de forte, in cercurile straine ale intamplarii si-ale soartei, poate in miezul salbatic al unei mari iubiri fara crutare, al unei confortabile si luminate solicitudini...
Cum bantuie sfioasa soarta printre salbaticele stele, mereu cautand salasul stravechii lumini si rasadnita viselor mari...

Din noaptea...

Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre dezmierdări
Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus -
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat
N-o spune un cuvânt,
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.

(Mihai Eminescu)

Spirit, prietenie, durere, iubire, femeie

M-am gandit astazi sa scriu despre toate aceste cuvinte, insa nu ascund ca sunt emotionat. Emotionat si...atat. Pur si simplu, nu reusesc sa scriu nimic. Cred, insa, ca singurul care poate lega toate aceste cuvinte intr-un frumos "buchet de flori varatice", dandu-le un "parfum" cu totul special este acelasi Antoine de Saint-Exupery. Cititi si veti intelege vorbele sale pline de intelepciune. Iata:

"Spiritul omului este asemenea unui urcus in munti: vezi culmea, ti se pare ca esti pe cale sa o atingi, apoi descoperi alte culmi, alte prapastii, alte povarnisuri.

Durerea unui singur ins face cat durerea lumii intregi, iar Dragostea pentru o singura femeie trage in balanta mai mult decat Calea Lactee cu toate stelele ei.

A avea un prieten nu este ceva cu care oricine se poate lauda.

Pentru a exista un copac inflorit, trebuie mai intai sa existe un copac, iar pentru a exista un om fericit, trebuie inainte de toate sa fie un om.

Limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii.

Nu iubi primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis; nu iubi dragostea, ci pe cel in care dragostea se intruchipeaza."

(citate din "Citadela" si " Micul Print", de Antoine de Saint-Exupery)

Sa ne amintim de Octavian Paler...

"Ma doare tot ce iubesc acum, pentru ca presimt in orice frumusete sfarsitul, dar poate ca asa arata adevarata iubire. Bucura-te de acest dar vremelnic, striga o voce in mine. Caci nu exista decat daruri vremelnice."

"Lasitate inseamna nu numai sa eviti sau sa fugi, tot lasitate e si daca nu-ti pasa. "

"Nimic durabil nu se poate intemeia pe indiferenta."

"Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. "

"Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata."

"Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand... Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. "

"Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata...prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita..."

"Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet, este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers !"

"Exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi intrebarea."

"Defectele mele sunt principala mea calitate."

(Octavian Paler)

Suflete-perechi

visam ca iubesc doar marea,
iar albastrele ei luciri erau chiar
ochii tai

visam ca iubesc doar cerul,
iar din sarutarea norilor am simtit fiorul
buzelor tale

visam ca iubesc doar padurea,
iar ocrul din frunzele coapte era chiar
parul tau

visam ca iubesc doar vantul,
iar dulcea lui simfonie erau chiar
soaptele tale

dar cand m-am trezit
in tine,
tu traiai in mine

erai in sufletul meu.

respiram impreuna,
sorbind aromele toamnei.


(aleaN, 2009, aprilie, 25)
copyright A. Radut, 2009, Bucuresti

Te simt

simt ca existi
undeva.
esti mereu,
esti aici,
langa inima mea

prezenta ta
in secunda din timp,
imi inunda inima
cu petale de trandafir

ai aparut.
esti aici.
ti-am mai spus,
cat de frumoasa esti ?
acum,
nici nu mai stiu sa compun,
nici sa scriu

stiu doar sa te iubesc...,

si simt.
te simt...

(aleaN, aprilie, 03, 2009)

Si s-a nascut un Brancusi...

"Iubirea cheama iubire. Nu este atat de important ca sa fii iubit, cat sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta."

"Simplitatea nu este un tel in arta, dar ajungi fara voie la ea pe masura ce te apropii de sensul real al lucrurilor."

"Exista un scop in orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie sa te lepezi de tine insuti."

"Simplitatea este in sine o complexitate - si trebuie sa te hranesti cu esenta, ca sa poti sa-i intelegi valoarea."

(Constantin Brancusi 1876, 19 febr.- 1957, 16 mar.)

Recordatio

retraind din amintiri
simfonii demult uitate
sufletu-mi vibreaza iar
notele iubirii calde

iti simt iar sarutul fin
si atingerile-n soapta
pielea ca un trandafir
sanii cupe-nfierbantate

(aleaN, 2009, febr. 5)

Noi inceputuri

La fiecare inceput de an, ne uram unii altora numai de bine, ne facem fiecare planuri, ne stabilim tinte precise, gandindu-ne cum sa le atingem, trasandu-ne, astfel, noi directii in vietile noastre. Toate inceputurile le privim cu speranta, toate inceputurile le abordam cu incredere, si fiecare pas ni-l proiectam in viitor cu mare atentie, fiind constienti de faptul ca timpul - unul dintre cele mai importante "capitaluri" ale omului, pe langa sanatate - este pretul ce trebuie platit pentru realizarile sau insuccesele noastre, de-a lungul vietii.

Ne gandim mereu la timp (cum sa-l valorizam mai bine), ne gandim mereu la cei apropiati noua (de la care am asteptat sa primim si, la randul nostru, sa daruim, urarile obisnuite facute la inceput de An Nou). "Spatiul nostru interior" devine astfel limitat intre aceste coordonate: rude-familie-prieteni. Si asta, nu doar in momentele de sarbatoare pe care abia le-am petrecut. Ci, aproape tot timpul. Poate ca, pe unii dintre voi, inceputul acestui text, v-a pus in starea de meditatie, pentru altii, el fiind inca confuz si, poate, enervant. Insa n-am dorit sa intru brutal in subiect, fiind decis sa-l atac mai subtil si mai usor, ca orice lucru care, la inceput, necesita o astfel de maniera de abordare.

Ca sa revin la idee, unii dintre noi devin, cu timpul, egocentrici. Se gandesc doar la propria persoana, ori doar la cei apropiati lor, uitand total de comunitatea in care traiesc, de oamenii pe care, chiar daca nu-i cunosc, impart acelasi timp cu ei. Este adevarat, e vorba numai de unii dintre noi, insa, din pacate, acesti "unii", au devenit din ce in ce mai multi.
Desi, paradoxal, ne dorim sa traim mai bine si mai normal, nu facem nimic in acest sens ori poate putin, prea putin. Uitam, mai totdeauna, sa ne privim in oglinda si sa ne intrebam franc de ce ne inchidem sufletele, de ce ne invartim doar in cercul acesta "vicios" al cunostintelor si stim sa aruncam doar priviri rauvoitoare celor de langa noi, necunoscutilor? Ori facem gesturi firesti, dar intr-o rutina nefireasca, lipsite fiind de lucrul cel mai important care ar fi trebuit sa le insoteasca - iubirea. Fara iubire, orice gest isi pierde din valoare, oricat de bine intentionat ar fi fost, initial. Dar daca totul nu este doar de fatada, pentru a impresiona asistenta din jur, daca gestul facut (oricare ar fi el) este implinit cu iubire, veti simti cum inima voastra se umple de bucurie, de o bucurie care irumpe in ambele sensuri, atat in inima celui care primeste, cat si in cea a celui care daruieste. Bucuria creste, astfel, exponential ! Daruiti, deci, si nu o faceti doar de Sarbatori sau doar in momentele voastre speciale. Deoarece, cu momente speciale ne putem intalni in orice clipa. Trebuie doar sa le simtim cu inimile noastre si sa le...implinim.

De ce sa ne baricadam in turnurile de fides ale propriilor suflete si sa uitam ca nu doar noi avem nevoi...obisnuite sau mai putin obisnuite, extravagante...uneori ? Nu doar noi avem vise firesti sau "nebunesti", ci si semenii de langa noi, cei pe care nu-i stim, care au nevoi si vise asemeni noua, dar sunt lipsiti , de cele mai multe ori, de sansa pe care o avem noi, ori nu-si pot implini dorintele din cauza lipsurilor materiale.
Prin aceste ganduri nu am vrut sa va stric ziua (atunci cand veti citi aceste randuri), si nici inceputul de an, ci am dorit sa va zdruncin, putin, sufletele. Am vrut doar sa aduc aminte vorbele Mantuitorului nostru, Iisus Christos, care ne indeamna sa fim mai apropiati unii cu altii, ajutandu-ne la nevoie. Cuvintele Sale, relatate de apostolii Luca si Matei, spun totul:

"Oricui iti cere da-i, si de la cel care ia lucrurile tale, nu cere inapoi." (Luca 6, 30)
"Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv." (Luca 6, 36)
"Si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea." (Luca 6, 31)
"Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui care bate i se va deschide."(Matei 7, 8)

Ce folos, spune Iisus, daca ne dorim binele doar noua insine ? "Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea ? Au nu fac si vamesii acelasi lucru ? (Matei 5, 46)

Cu alte cuvinte, sa alegem sa fim mai buni in fiecare zi, in fiece moment al vietii noastre sa realizam, pe cat putem, si o parte din visele altora, ori doar sa participam la implinirea lor. Si va asigur ca putem sa venim in sprijinul semenilor nostri, daca dorim cu adevarat, si vom reusi impreuna sa ne bucuram de sansa care ni s-a acordat. Si, fiindca de sanse nu ducem lipsa, multi dintre noi, iar primii pasi facuti, vor continua sa fie facuti, si de aici incolo, alaturi de cei in nevoie, m-am gandit, la inceput de An, sa va fac partasi bucuriei mele, de a participa la o campanie,
lansata de Organizatia Internationala Unicef, in sprijinirea copiilor lipsiti de suficiente resurse materiale pentru a-si putea continua studiile.
Toate detaliile legate de aceasta campanie a Unicef pot fi gasite la toate sucursalele bancii BRD-GSG sau pe site-ul acestei banci, insa pentru a va usura cautarile va las cateva contacte si contul UNICEF-BRD-GSG unde puteti sa donati orice suma doriti in RON.

"Sta in puterea ta sa faci o lume mai buna pentru copii !"

Iata contactele : E-mail: lpetculet@unicef.org
Tel.: 021- 201.78.65

Cont bancar: RO 10 BRDE 450 SV434 6556 4500
(Puteti dona in orice sucursala BRD doar mentionand contul UNICEF si codul 10)

Cu fiecare donatie primita suntem mai aproape de a schimba viata unui copil.

In finalul acestui text, dorindu-va un An 2009 senzational, cu sanatate si vise implinite, am speranta ca nu vom ramane singulari in actiunea aceasta, si ca vom darui Iubire, si de acum incolo, cu atat cu cat ne-o si dorim.
"La Multi Ani !"

Ma crezi...

Oare, ma crezi ca n-am mintit,
cand iti spuneam ca te iubesc.
Oare, ma crezi ca n-am trisat,
si ca am vrut sa ma visezi.
Ma crezi ca am fost un-inocent,
ca nu am vrut decat sa simti,
ce pot sa simt si eu.
La fel.
Iubirea pastelata
cu...dorinti.

aleaN
(Bucuresti, Nov. 28/29, 2008)

copyright 2008