"niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand
niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti
niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata
in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta Cale Lactee
strapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie
si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul"
(Lucian Avramescu)
vineri, 17 octombrie 2008
joi, 16 octombrie 2008
Sufletul
"Sufletul e ceva in noi
Care nu poate exista in afara.
De cate ori nu mi s-a intamplat
Sa descopar
Suflete goale in iarba tragand sa moara.
Le luam cu grija in palma,
Dar niciodata
Nu gaseam destul de repede pe cineva
Sa le primeasca in sine.
Simteam causul palmei gol
Si-un abur, neatins de frunze, trecea
Banuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adaposteste in noi
De Dumnezeu ?"
(Ana Blandiana)
Care nu poate exista in afara.
De cate ori nu mi s-a intamplat
Sa descopar
Suflete goale in iarba tragand sa moara.
Le luam cu grija in palma,
Dar niciodata
Nu gaseam destul de repede pe cineva
Sa le primeasca in sine.
Simteam causul palmei gol
Si-un abur, neatins de frunze, trecea
Banuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adaposteste in noi
De Dumnezeu ?"
(Ana Blandiana)
Nu ma intelegi
"In ochii mei acuma nimic nu are pret
Ca taina ce ascunde a tale frumuseti;
Caci pentru care alta minune decat tine
Mi-as risipi o viata de cugetari senine
...................................................................
Cand dorul meu e-atata de-adanc si-atat de sfant
Cum nu mai e nimica in cer si pe pamant,
Cand e o-namorare de tot ce e al tau,
De-un zambet, de-un cutremur, de bine si de rau,
Cand esti enigma insasi a vietii mele-ntregi...
Azi vad din a ta vorba ca nu ma intelegi !"
(Mihai Eminescu)
Ca taina ce ascunde a tale frumuseti;
Caci pentru care alta minune decat tine
Mi-as risipi o viata de cugetari senine
...................................................................
Cand dorul meu e-atata de-adanc si-atat de sfant
Cum nu mai e nimica in cer si pe pamant,
Cand e o-namorare de tot ce e al tau,
De-un zambet, de-un cutremur, de bine si de rau,
Cand esti enigma insasi a vietii mele-ntregi...
Azi vad din a ta vorba ca nu ma intelegi !"
(Mihai Eminescu)
Recital al pianistului Dan Grigore la Ateneul Roman
Cunoscutul pianist roman Dan Grigore, impreuna cu Filarmonica "George Enescu", va sustine un recital caritabil organizat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei in vederea sustinerii tinerilor artisti aflati la inceputul carierei lor. Recitalul are loc de ziua Majestatii Sale Regele Mihai I care va fi prezent la Ateneu impreuna cu Principesa Margareta a Romaniei.
Maestrul Dan Grigore va interpreta lucrari ale compozitorilor W.A. Mozart, Franz Liszt, George Enescu, L.W.Beethoven, Frederic Chopin, Claude Debussy.
Recitalul va avea loc la Ateneu, in data de 25 oct. 2008, ora 18.00
Maestrul Dan Grigore va interpreta lucrari ale compozitorilor W.A. Mozart, Franz Liszt, George Enescu, L.W.Beethoven, Frederic Chopin, Claude Debussy.
Recitalul va avea loc la Ateneu, in data de 25 oct. 2008, ora 18.00
marți, 14 octombrie 2008
"E prea putin ...
....ce pot marturisi,
Daca-ai fugi si nu te-as mai gasi,
Dar, ca sa afli totul, nu e greu;
Asculta-ma cu sufletul, mereu,
Lasandu-ma sa cred ca nu mai vrei
Sa te desprinzi cumva din ochii mei
Si-ai sa intelegi cat frig s-ar intampla
Daca-ai fugi si nu te-as mai afla..."
(G. Tarnea, 1999)
Daca-ai fugi si nu te-as mai gasi,
Dar, ca sa afli totul, nu e greu;
Asculta-ma cu sufletul, mereu,
Lasandu-ma sa cred ca nu mai vrei
Sa te desprinzi cumva din ochii mei
Si-ai sa intelegi cat frig s-ar intampla
Daca-ai fugi si nu te-as mai afla..."
(G. Tarnea, 1999)
Crampeie de timp
Flash-uri.....flash-uri de lumina, de culori, de bucurie, de melancolie, de reverie..... Intr-un cuvant, de viata. Toate starile noastre se condenseaza in cateva secunde. Stari efemere, inefabile care ne cuprind sufletele si pe care le-am dori nesfarsite. Iar, uneori, chiar sunt.
Momente de puritate, momente de timp. Irepetabile.....In aparenta, doar !
Discutam, deunazi, cu un om al cuvintelor si ideilor, un literat, despre placerea de a trai. Un timp, un moment, o viata. Parcursul nostru in timp seamana cu un film. Care poate fi bun sau nelinistitor de prost, poate candida la Oscar-ul viselor sau poate fi un film obisnuit, de duzina. Toata vietuirea noastra depinde, in principal, de noi sa o facem agreabila, dar si de mediul in care "jucam" si de "partenerii de viata" pe care-i avem alaturi. Exact ca in productia unei pelicule filmate care necesita pe langa omul de platou - regizorul -, liberul arbitru, adica fiecare dintre noi, si un Scenarist, pe al carui subiect se joaca piesa vietii noastre. Fara idei, piesa nu s-ar mai juca. Fara Lumina, culoare, zambete si nelinisti, viata ar fi fada si lipsita de sens.
Gandurile-mi fug pe hartie, insa nu uita sa retina esentialul.
Dar fara Iubire cum ar decurge viata ? Fara Iubirea autentica, adevarata. Raspunsul nu intarzie in timp. Ar fi ca intr-o piesa non-hitchockiana, robotica, in care indivizii bipezi, lipsiti de sentimente ar continua sa se minta ca traiesc.
Iubirea este liantul vietilor noastre. Ea da sens si valoare traiului pe acest pamant. Restul este ocupat doar de aparente, automatism, mimetisme si indiferenta.
Momentele de traire si de bucurie adevarate nu pot exista decat impartasite in Iubire si cu Iubire. Si pot fi mai mult decat niste flash-uri ori "cadre" prelucrate. Pot "trai" mai mult de doua ore. Se pot multiplica, in viata. Se pot repeta, in timp. Pot fi unice, ca moment, in dimensiunea spatio-temporala, dar niciodata unice ca valoare sentimentala, intrinseca.
Momente de puritate, momente de timp. Irepetabile.....In aparenta, doar !
Discutam, deunazi, cu un om al cuvintelor si ideilor, un literat, despre placerea de a trai. Un timp, un moment, o viata. Parcursul nostru in timp seamana cu un film. Care poate fi bun sau nelinistitor de prost, poate candida la Oscar-ul viselor sau poate fi un film obisnuit, de duzina. Toata vietuirea noastra depinde, in principal, de noi sa o facem agreabila, dar si de mediul in care "jucam" si de "partenerii de viata" pe care-i avem alaturi. Exact ca in productia unei pelicule filmate care necesita pe langa omul de platou - regizorul -, liberul arbitru, adica fiecare dintre noi, si un Scenarist, pe al carui subiect se joaca piesa vietii noastre. Fara idei, piesa nu s-ar mai juca. Fara Lumina, culoare, zambete si nelinisti, viata ar fi fada si lipsita de sens.
Gandurile-mi fug pe hartie, insa nu uita sa retina esentialul.
Dar fara Iubire cum ar decurge viata ? Fara Iubirea autentica, adevarata. Raspunsul nu intarzie in timp. Ar fi ca intr-o piesa non-hitchockiana, robotica, in care indivizii bipezi, lipsiti de sentimente ar continua sa se minta ca traiesc.
Iubirea este liantul vietilor noastre. Ea da sens si valoare traiului pe acest pamant. Restul este ocupat doar de aparente, automatism, mimetisme si indiferenta.
Momentele de traire si de bucurie adevarate nu pot exista decat impartasite in Iubire si cu Iubire. Si pot fi mai mult decat niste flash-uri ori "cadre" prelucrate. Pot "trai" mai mult de doua ore. Se pot multiplica, in viata. Se pot repeta, in timp. Pot fi unice, ca moment, in dimensiunea spatio-temporala, dar niciodata unice ca valoare sentimentala, intrinseca.
luni, 13 octombrie 2008
Concert de Exceptie la Sala Palatului
In deschiderea Festivalului Artelor Bucuresti, renumitul pianist Dan Grigore va sustine un concert impreuna cu Orchestra Nationala Radio (Dir. Misha Katz). Programul va cuprinde doua parti: in prima parte vor putea fi audiate lucrarile "Finlandia", de J. Sibelius si "Concertul pentru pian si orchestra in la minor ", de E. Grieg, partea a-II a fiind rezervata lucrarilor "O noapte pe Muntele Plesuv", de M. Mussorgsky si "Francesca da Rimini", de P. I. Ceaikovsky.
Concertul va avea loc la ora 19.00, in data de 2 noiembrie.
vineri, 10 octombrie 2008
joi, 9 octombrie 2008
Remember John Lennon 9 Oct 1940 - 8 Dec 1980
"Imagine there's no Heaven
It's easy if you try
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people
Living for today
Imagine there's no countries
It isn't hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace
You may say I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope some day you'll join us
And the world will be one
Imagine no possesions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man
Imagine all the people
Sharing all the world
You may say I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope some day you'll join us
And the world will live as one."
(John Lennon)
It's easy if you try
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people
Living for today
Imagine there's no countries
It isn't hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace
You may say I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope some day you'll join us
And the world will be one
Imagine no possesions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man
Imagine all the people
Sharing all the world
You may say I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope some day you'll join us
And the world will live as one."
(John Lennon)
miercuri, 8 octombrie 2008
luni, 6 octombrie 2008
Nu-ti este tie harazit
"nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca.
oricat l-ai scutura si l-ai lovi
nu-i in puterile tale
sa-l faci sa dea petale.
atingerea-ti murdara-l pangari
ii smulgi petalele si i le spulberi
farame le strivesti in pulberi.
ah ! nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca
cel care poate sa-l deschida
o face-atat de simplu !
i-arunca o privire pe sub gene
si mustul vietii se porneste-n vene.
la suflul asta floarea-si scoate
aripile-n vant, vaslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
si o miresa isi destaina
dulcea-i taina.
cel care poate sa-l deschida
o face atat de simplu."
(Rabindranath Tagore)
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca.
oricat l-ai scutura si l-ai lovi
nu-i in puterile tale
sa-l faci sa dea petale.
atingerea-ti murdara-l pangari
ii smulgi petalele si i le spulberi
farame le strivesti in pulberi.
ah ! nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca
cel care poate sa-l deschida
o face-atat de simplu !
i-arunca o privire pe sub gene
si mustul vietii se porneste-n vene.
la suflul asta floarea-si scoate
aripile-n vant, vaslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
si o miresa isi destaina
dulcea-i taina.
cel care poate sa-l deschida
o face atat de simplu."
(Rabindranath Tagore)
Descoperind, invatam sa traim
Traim intr-o lume plina de contradictii. Desi, tehnologic vorbind, lumea noastra a evoluat constant, si continua sa o faca, spiritual am ramas in "perioada neoliticului". Unii dintre noi se intreaba daca spiritualitatea mai are vreo importanta in viata lor, altii nu "vad" daca exista vreo legatura intre dezvoltarea lor ca oameni - si implicit a societatii umane din care fac parte - si Spirit, ori cum se pot influenta una pe cealalta si ce repercusiuni pot rezulta din aceasta cauzalitate?
Este indiscutabil ca aceasta conexiune exista, iar istoria umanitatii, ne-a dovedit-o pe deplin, de-a lungul timpului. Insa, de cele mai multe ori, oamenii continua sa piarda din vedere esenta, si totodata raspunsurile, problemelelor cu care se confrunta zi de zi, focalizandu-si toata energia si interesul catre partea materiala. Mereu catre materie ! Este inutil sa mai adaug ca, odata cu consumarea energiei, timpul isi pierde din valoare, si odata cu el, viata multora dintre noi devine un calvar, fiind lipsita de speranta si plina de stres, incertitudini si regrete.
Dar care este esenta si prin ce poate fi exprimata ea ?
In general, omul greseste nu ignorand existenta spiritului in viata sa, ci datorita necunoasterii profunde a acestuia. Lumea noastra axata pe "valorile" materiale, pe consum si pe inexistenta unor repere morale autentice isi poate reveni din debusolare doar restabilindu-si adevaratul reper moral relevat in persoana lui Iisus Hristos.
Fiinta umana este o creatie extrem de complexa si deosebit de frumoasa. Este frumoasa, in fiecare parte a sa ! Fiecare dintre noi este un unicat, in felul sau si tocmai constientizarea acestui aspect, ne face sa fim deosebiti de celelalte fiinte din lumea animala. Omul este inzestrat cu Spirit, are sentimente, poate intelege, rationa si se poate bucura, atat de complexitatea Universului si a spatiului in care traieste, cat si de lucrurile simple, aparent banale, ca bobitele de roua de pe petalele unei flori, ori zborul neordonat al unui fluture !
Spiritul este mai presus de materie. Putem, astfel, depasi toate paradoxurile lumii, daca fiecare dintre noi se dezbraca de Sine, isi lasa la o parte mandria, atotstiinta, ignoranta si, privind in jurul sau, isi ajuta semenii. Si, nu doar cu vorba, ci mai ales cu fapta !
Raspunsurile la problemele noastre stau chiar in noi, in atitudinea si in mentalitatea noastra, in intelegerea relatiei fiecaruia dintre noi cu Mantuitorul nostru. Abia atunci viata isi va descoperi frumusetea si bogatia ei. Caci, nu-i asa, doar nascandu-ne din nou, in Iisus Hristos, vom gusta din bucuriile vietii, invatand sa traim curat, sincer si frumos.
Daca vom "privi" mai mult spre cer, roadele credintei nu vor intarzia sa apara, in vietile noastre.
Iata, deci, care este esenta tuturor lucrurilor care se petrec in vietile noastre: relatia unica, indestructibila ce exista intre noi, oamenii, si Iisus Hristos, intre materie si Spirit, relatie ce transcende Timpului.
Este indiscutabil ca aceasta conexiune exista, iar istoria umanitatii, ne-a dovedit-o pe deplin, de-a lungul timpului. Insa, de cele mai multe ori, oamenii continua sa piarda din vedere esenta, si totodata raspunsurile, problemelelor cu care se confrunta zi de zi, focalizandu-si toata energia si interesul catre partea materiala. Mereu catre materie ! Este inutil sa mai adaug ca, odata cu consumarea energiei, timpul isi pierde din valoare, si odata cu el, viata multora dintre noi devine un calvar, fiind lipsita de speranta si plina de stres, incertitudini si regrete.
Dar care este esenta si prin ce poate fi exprimata ea ?
In general, omul greseste nu ignorand existenta spiritului in viata sa, ci datorita necunoasterii profunde a acestuia. Lumea noastra axata pe "valorile" materiale, pe consum si pe inexistenta unor repere morale autentice isi poate reveni din debusolare doar restabilindu-si adevaratul reper moral relevat in persoana lui Iisus Hristos.
Fiinta umana este o creatie extrem de complexa si deosebit de frumoasa. Este frumoasa, in fiecare parte a sa ! Fiecare dintre noi este un unicat, in felul sau si tocmai constientizarea acestui aspect, ne face sa fim deosebiti de celelalte fiinte din lumea animala. Omul este inzestrat cu Spirit, are sentimente, poate intelege, rationa si se poate bucura, atat de complexitatea Universului si a spatiului in care traieste, cat si de lucrurile simple, aparent banale, ca bobitele de roua de pe petalele unei flori, ori zborul neordonat al unui fluture !
Spiritul este mai presus de materie. Putem, astfel, depasi toate paradoxurile lumii, daca fiecare dintre noi se dezbraca de Sine, isi lasa la o parte mandria, atotstiinta, ignoranta si, privind in jurul sau, isi ajuta semenii. Si, nu doar cu vorba, ci mai ales cu fapta !
Raspunsurile la problemele noastre stau chiar in noi, in atitudinea si in mentalitatea noastra, in intelegerea relatiei fiecaruia dintre noi cu Mantuitorul nostru. Abia atunci viata isi va descoperi frumusetea si bogatia ei. Caci, nu-i asa, doar nascandu-ne din nou, in Iisus Hristos, vom gusta din bucuriile vietii, invatand sa traim curat, sincer si frumos.
Daca vom "privi" mai mult spre cer, roadele credintei nu vor intarzia sa apara, in vietile noastre.
Iata, deci, care este esenta tuturor lucrurilor care se petrec in vietile noastre: relatia unica, indestructibila ce exista intre noi, oamenii, si Iisus Hristos, intre materie si Spirit, relatie ce transcende Timpului.
joi, 2 octombrie 2008
Iubind in taina...
"Iubind in taina am pastrat tacere,
Gasind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii - vin la sanu-mi."
(M.Eminescu)
"
Gasind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii - vin la sanu-mi."
(M.Eminescu)
"
Eu te-am iubit...
"Eu te-am iubit si poate ca iubirea
In suflet inca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu iti mai va da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii candva iubita
Asa adanc, asa gingas cum te-am iubit."
(A.S. Puskin)
In suflet inca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu iti mai va da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii candva iubita
Asa adanc, asa gingas cum te-am iubit."
(A.S. Puskin)
CONCERT L.van BEETHOVEN
Orchestra Nationala Radio (Dir.Horia Andreescu) prezinta, vineri 3 octombrie, ora 19:00, in Studioul de Concerte "Mihail Jora", cateva dintre lucrarile concertistice importante ale marelui compozitor german L. van Beethoven:
- Uvertura Victoria lui Wellington, op.91
- Concertul nr.5 in mi bemol major pentru pian si orchestra (solist: Gerhard Oppitz - pian)
- Imperialul, op.73
- Simfonia nr.3 in mi bemol major Eroica, op.55
Singuratate
"In nopti d-amaraciune, in zile de placere,
De cand in umbra vietii, strain, ma ratacesc,
Vazut-am pretutindeni o tanara parere,
Frumoasa, ideala, cu chipul fecioresc.
Divina-i frumusete pe privitori imbata
Ca dulcile dorinte ce prin suspine trec,
Cosita-i e umbroasa si fruntea-i e curata;
Dar palida-i e fata si lacrimile-o-nec!
Cand ea mi se arata prin seri de desfatare,
O vad plecandu-si capul pe mana sa visand,
In locuri singuratici fantasma dulce-apare,
In sarbatori voioase ea vine lacrimand.
Adesea pleaca fruntea pe fruntea-mi abatuta,
In sanul ei vars lacrimi si ma rapesc de-amor!
Atat e de frumoasa, poetica, placuta
Cand lacrimile mele pe fata-i se strecor!
Vai, ce de fericire, va bate sanul foarte,
D-amorul ei cel tanar, o, fratii mei , fugiti!
Cand ati iubit pe dansa, mai mult nu mai iubiti.
Eu am iubit aceasta divina frumusete
Si de atuncea lumea mereu o parasesc;
Pe sanul ei se stinse frumoasa-mi tinerete,
Singuratatea este fantasma ce iubesc."
(D. Bolintineanu)
"
De cand in umbra vietii, strain, ma ratacesc,
Vazut-am pretutindeni o tanara parere,
Frumoasa, ideala, cu chipul fecioresc.
Divina-i frumusete pe privitori imbata
Ca dulcile dorinte ce prin suspine trec,
Cosita-i e umbroasa si fruntea-i e curata;
Dar palida-i e fata si lacrimile-o-nec!
Cand ea mi se arata prin seri de desfatare,
O vad plecandu-si capul pe mana sa visand,
In locuri singuratici fantasma dulce-apare,
In sarbatori voioase ea vine lacrimand.
Adesea pleaca fruntea pe fruntea-mi abatuta,
In sanul ei vars lacrimi si ma rapesc de-amor!
Atat e de frumoasa, poetica, placuta
Cand lacrimile mele pe fata-i se strecor!
Vai, ce de fericire, va bate sanul foarte,
D-amorul ei cel tanar, o, fratii mei , fugiti!
Cand ati iubit pe dansa, mai mult nu mai iubiti.
Eu am iubit aceasta divina frumusete
Si de atuncea lumea mereu o parasesc;
Pe sanul ei se stinse frumoasa-mi tinerete,
Singuratatea este fantasma ce iubesc."
(D. Bolintineanu)
"
luni, 29 septembrie 2008
Balada vestilor din ploi
Pentru Domnisoara D.
"Multumeste-te sa-mi scrii
Cateva cuvinte calde,
Cand va fi sa mi se scalde
Umbra vietii-n aporii.
Eu voi sta, oricum, atent,
Sprijinindu-ma de-o raza,
"La-ntelesul viu din fraza
Si la frigul tau latent.
Daca tot mi-e dat sa mor
Inainte-ti cu o vreme,
Voi ajunge, nu te teme,
Sa-mi transform plecarea-n nor.
Si-or sa cada mai apoi,
Dinspre mine catre tine,
Vesti de dragoste, stii bine,
Risipite-n niste ploi."
(G. Tarnea)
"Multumeste-te sa-mi scrii
Cateva cuvinte calde,
Cand va fi sa mi se scalde
Umbra vietii-n aporii.
Eu voi sta, oricum, atent,
Sprijinindu-ma de-o raza,
"La-ntelesul viu din fraza
Si la frigul tau latent.
Daca tot mi-e dat sa mor
Inainte-ti cu o vreme,
Voi ajunge, nu te teme,
Sa-mi transform plecarea-n nor.
Si-or sa cada mai apoi,
Dinspre mine catre tine,
Vesti de dragoste, stii bine,
Risipite-n niste ploi."
(G. Tarnea)
Balada ultimei iubiri
"Strange-ma-n brate, iubito, strange-ma tare,
Cum ai strange un prunc, nu un aspru barbat,
Pregatit de la prag pentru alta plecare
Si-n al carui vazduh alte clopote bat.
Eu nimic nu mai am din stravechea mea fire -
Nestatornica, rea si pierduta-n povesti,
Dar tanjesc, in sfarsit, dupa prima iubire,
Asteptand-o sa creasca din cea care esti."
(G.Tarnea)
Cum ai strange un prunc, nu un aspru barbat,
Pregatit de la prag pentru alta plecare
Si-n al carui vazduh alte clopote bat.
Eu nimic nu mai am din stravechea mea fire -
Nestatornica, rea si pierduta-n povesti,
Dar tanjesc, in sfarsit, dupa prima iubire,
Asteptand-o sa creasca din cea care esti."
(G.Tarnea)
E totul randuit sa se intample
"Cum sa traiesti frumos fara Iubire,
Cum sa visezi, sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?
Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?
E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,
Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri."
(G. Tarnea)
Cum sa visezi, sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?
Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?
E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,
Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri."
(G. Tarnea)
Din parul tau
"Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val, prin care nu putem strabate cu privirea,
painjenis, ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, cand tu-mi inneci obrajii, ochii
in parul tau,
eu ametit de valurile-i negre si bogate,
visez
ca valul, ce preface in mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau -
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja, ce-a cuprins-o magul in povestea lui."
(Lucian Blaga)
de-un val, prin care nu putem strabate cu privirea,
painjenis, ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, cand tu-mi inneci obrajii, ochii
in parul tau,
eu ametit de valurile-i negre si bogate,
visez
ca valul, ce preface in mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau -
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja, ce-a cuprins-o magul in povestea lui."
(Lucian Blaga)
vineri, 26 septembrie 2008
Celei care pleaca
"Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...
A fost un vis trait pe-un tarm de mare,
Un cantec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari -
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o poate niciodata...
.........................................................
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!"
(Ion Minulescu)
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...
A fost un vis trait pe-un tarm de mare,
Un cantec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari -
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o poate niciodata...
.........................................................
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!"
(Ion Minulescu)
Dorul
"Setos iti beau mireasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amandoua cum cuprinzi
in suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi in ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parca-as fi
pribeag pe-un alt pamant.
Femeie,
ce mare porti in inima si cine esti?
Mai canta-mi inc-odata dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea - vesnicii."
(Lucian Blaga)
cu palmele-amandoua cum cuprinzi
in suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi in ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parca-as fi
pribeag pe-un alt pamant.
Femeie,
ce mare porti in inima si cine esti?
Mai canta-mi inc-odata dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea - vesnicii."
(Lucian Blaga)
joi, 25 septembrie 2008
Si daca un dor
"Si daca-un dor mai simt in piept
Cand se iveste luna,
E ca sa nu te mai astept
Si azi ca'ntotdeauna.
Si mangaieri de mai pot fi
Unei vieti de jale,
Ar fi de-a nu te intalni
Nicicand in a mea cale.
Iar fericita de eram
Sa fiu in asta lume,
Pe tine nu te cunosteam
Nici iti stiam de nume."
(Veronica Micle)
Cand se iveste luna,
E ca sa nu te mai astept
Si azi ca'ntotdeauna.
Si mangaieri de mai pot fi
Unei vieti de jale,
Ar fi de-a nu te intalni
Nicicand in a mea cale.
Iar fericita de eram
Sa fiu in asta lume,
Pe tine nu te cunosteam
Nici iti stiam de nume."
(Veronica Micle)
Amurg de toamna
"Amurg de toamna pustiu, de huma,
Pe camp sinistre soapte trec pe vant -
Departe plopii s-apleaca la pamant
In larg balans lenevos, de huma.
Pustiu adanc...si-ncepe a-nnopta,
Si-aud gemand amorul meu defunct,
Ascult atent privind un singur punct
Si gem, si plang, si rad in hi, in ha..."
(George Bacovia)
Pe camp sinistre soapte trec pe vant -
Departe plopii s-apleaca la pamant
In larg balans lenevos, de huma.
Pustiu adanc...si-ncepe a-nnopta,
Si-aud gemand amorul meu defunct,
Ascult atent privind un singur punct
Si gem, si plang, si rad in hi, in ha..."
(George Bacovia)
joi, 18 septembrie 2008
Viata mea se ilumineaza
"Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.
Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.
Trec fantome ale verii in declin,
corabiile sufletului meu marin.
Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.
Mai lasa-ma un minut,
Mai lasa-ma o secunda,
Mai alsa-ma o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-ma o briza, o unda.
Mai lasa-ma un anotimp, un an, un timp."
(N.Stanescu, 1964)
regina mea de negru si de sare.
Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.
Trec fantome ale verii in declin,
corabiile sufletului meu marin.
Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.
Mai lasa-ma un minut,
Mai lasa-ma o secunda,
Mai alsa-ma o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-ma o briza, o unda.
Mai lasa-ma un anotimp, un an, un timp."
(N.Stanescu, 1964)
Sentimental story
"Then we met more often
I stood at one side of the hour,
you at the other,
like to handless of an amphora.
Only the words flew between us,
back and forth.
You could almost see their whirl-wind,
and suddenly,
i would lower a knee,
and touch my elbow tothe ground
to look at the grass, bent
by the falling of some word,
as though by the paw of a lion in flight.
The words rotate between us,
back and forth,
and the more i loved you, the more
they continued, this whirl almost seen,
the structure of matter, the beginnings of things."
(N. Stanescu)
I stood at one side of the hour,
you at the other,
like to handless of an amphora.
Only the words flew between us,
back and forth.
You could almost see their whirl-wind,
and suddenly,
i would lower a knee,
and touch my elbow tothe ground
to look at the grass, bent
by the falling of some word,
as though by the paw of a lion in flight.
The words rotate between us,
back and forth,
and the more i loved you, the more
they continued, this whirl almost seen,
the structure of matter, the beginnings of things."
(N. Stanescu)
marți, 16 septembrie 2008
Afara-i toamna
"Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr-un ceas gandesti la viata toata.
Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel ma uit din jet pe ganduri,
Visez la basmul vechi al zanei Dochii,
In juru-mi ceata creste randuri, randuri;
Deodat' aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scanduri...
Iar mani subtiri si reci mi-acopar ochii."
(M. Eminescu)
Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr-un ceas gandesti la viata toata.
Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel ma uit din jet pe ganduri,
Visez la basmul vechi al zanei Dochii,
In juru-mi ceata creste randuri, randuri;
Deodat' aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scanduri...
Iar mani subtiri si reci mi-acopar ochii."
(M. Eminescu)
vineri, 12 septembrie 2008
Simtire
"In seri de vara-albastre, voi merge pe poteci
Printre tepoase grane, strivind otava verde,
Si tiparindu-mi pasii in firele ei reci,
Imi voi lasa-n vant parul - usor sa mi-l dezmierde.
Voi merge in tacere, si fara nici un gand,
Dar imi va creste-n sufletIubirea nesfarsita;
Ca un nomad umbla-voi, departe strabatand,
Prea fericit, Natura, ca langa o iubita."
(Arthur Rimbaud)
Printre tepoase grane, strivind otava verde,
Si tiparindu-mi pasii in firele ei reci,
Imi voi lasa-n vant parul - usor sa mi-l dezmierde.
Voi merge in tacere, si fara nici un gand,
Dar imi va creste-n sufletIubirea nesfarsita;
Ca un nomad umbla-voi, departe strabatand,
Prea fericit, Natura, ca langa o iubita."
(Arthur Rimbaud)
Destin
"De drumuri lungi si aspre obosit,
La capatul pamantului, in soare,
Pe tarmul marii cald am poposit,
Ca toamna, niste pasari calatoare.
Inalte valuri - fiare mari de plug -
Spumoase brazde peste tarm rastoarna.
Ca niste lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreaga se intoarna.
Vreau singur sa pornesc in larg, si parca
Sa-mi desfasor tot sufletul in vant,
Dar simt cumplit ca trupul meu e-o barca
Cu ancori grele prinse de pamant."
(Demostene Botez)
La capatul pamantului, in soare,
Pe tarmul marii cald am poposit,
Ca toamna, niste pasari calatoare.
Inalte valuri - fiare mari de plug -
Spumoase brazde peste tarm rastoarna.
Ca niste lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreaga se intoarna.
Vreau singur sa pornesc in larg, si parca
Sa-mi desfasor tot sufletul in vant,
Dar simt cumplit ca trupul meu e-o barca
Cu ancori grele prinse de pamant."
(Demostene Botez)
marți, 9 septembrie 2008
Ganduri ale unor oameni.... mari
"Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte."
"Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit."
"Iubim de fapt ceea ce ne lipseste."
"In iubire esti independent de timp ca si-n copilarie."
"In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste."
"Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obtine niciodata cerandu-le sau luptandu-ma pentru ele.
Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti."
"Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata."
"Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata."
(Octavian Paler)
"Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit."
"Iubim de fapt ceea ce ne lipseste."
"In iubire esti independent de timp ca si-n copilarie."
"In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste."
"Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obtine niciodata cerandu-le sau luptandu-ma pentru ele.
Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti."
"Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata."
"Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata."
(Octavian Paler)
Ia aminte
"Ia aminte, femeie, te iubesc infernal
te doresc cum calugarul ivirile sfinte
dar atentie, principesa de stal,
ia aminte
nu-mi cere supunere oarba si nici
nu-ti fa giuvaer la dest inainte
nici-un ham n-a-ncaput pe crestetul meu
ia aminte
tu, care gemi in fierbinti zvarcoliri
si-apoi blanda ramai, nefiresc de cuminte
iti apartin ca vreau eu,
ia aminte
un miliard de comori am in inima mea
"la inceput a fost cuvantul" -
eu sunt miliardar de cuvinte
pot sa-ti daruiesc cea mai inalta statuie de aur
dar nici un gram din metalul libertatii mele,
ia aminte"
Lucian Avramescu
te doresc cum calugarul ivirile sfinte
dar atentie, principesa de stal,
ia aminte
nu-mi cere supunere oarba si nici
nu-ti fa giuvaer la dest inainte
nici-un ham n-a-ncaput pe crestetul meu
ia aminte
tu, care gemi in fierbinti zvarcoliri
si-apoi blanda ramai, nefiresc de cuminte
iti apartin ca vreau eu,
ia aminte
un miliard de comori am in inima mea
"la inceput a fost cuvantul" -
eu sunt miliardar de cuvinte
pot sa-ti daruiesc cea mai inalta statuie de aur
dar nici un gram din metalul libertatii mele,
ia aminte"
Lucian Avramescu
Eveniment - Concert Al Di Meola in Bucuresti
Daca sunteti in trecere prin Bucuresti nu ratati intalnirea cu unul dintre cei mai renumiti chitaristi ai lumii, detinator a patru titluri pentru cel mai bun chitarist de jazz acordat de revista de specialitate Guitar Player Magasine's, cu un stil aparte care a revolutionat tehnica interpretativa la chitara. De origine americana (nascut la New Jersey, in 1954), Al Di Meola a cantat o vreme cu formatia unei alte celebritati a jazz-ului contemporan, Chick Corea, dar si cu alti cunoscuti ai genului printre care John McLaughlin, Stanley Clark, Paco de Lucia etc. Detinator a numeroase premii, dintre care trei albume de aur, artistul va veni insotit la Bucuresti de New World Sinfonia (componenta: Peo Alfonsi - chitara acustica, Fausto Beccalossi - acordeon, Gumbi Ortiz - percutie).
Concertul va avea loc pe 11 septembrie 2008, la Sala Palatului, ora 19:30.
Concertul va avea loc pe 11 septembrie 2008, la Sala Palatului, ora 19:30.
luni, 8 septembrie 2008
Ecce Homo
"Eu sunt o-mperechere de straniu
Si comun,
De aiurari de clopot
Si framantari de clape -
In suflet port tristetea planetelor ce-apun,
Si-n cantece, tumultul caderilor de ape...
Eu sunt o cadentare de bine
Si de rau,
De glasuri razvratite
Si resemnari tarzii -
In gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Si-n visuri, majestatea solarei agonii...
Eu sunt o-ncrucisare de harfe
Si trompete,
De lenese pavane
Si repezi farandole -
In lacrimi port minciuna tacutelor regrete,
Si-n ras, impertinenta sonorelor mandole.
Eu sunt o armonie de proza
Si de vers,
De crime
Si idile,
De arta
Si eres -
In craniu port Imensul, stapan pe Univers,
Si-n vers, vointa celui din urma Ne'nteles !..."
(Ion Minulescu)
Si comun,
De aiurari de clopot
Si framantari de clape -
In suflet port tristetea planetelor ce-apun,
Si-n cantece, tumultul caderilor de ape...
Eu sunt o cadentare de bine
Si de rau,
De glasuri razvratite
Si resemnari tarzii -
In gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Si-n visuri, majestatea solarei agonii...
Eu sunt o-ncrucisare de harfe
Si trompete,
De lenese pavane
Si repezi farandole -
In lacrimi port minciuna tacutelor regrete,
Si-n ras, impertinenta sonorelor mandole.
Eu sunt o armonie de proza
Si de vers,
De crime
Si idile,
De arta
Si eres -
In craniu port Imensul, stapan pe Univers,
Si-n vers, vointa celui din urma Ne'nteles !..."
(Ion Minulescu)
vineri, 5 septembrie 2008
Gand
"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi pana la urma sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile si adversitatile noastre. Ma intreb: noi, la capatul vietii noastre, ce-am lasa in afara? Banuiesc ca putem lasa niste sentimente. Mai putin de ura, intrucatva de patemi dar... de dragoste mai ales."
(Nichita Stanescu)
(Nichita Stanescu)
Poezia
"Poezia este ochiul care plange.
Ea este umarul care plange,
ochiul umarului care plange.
Ea este mana care plange,
ochiul mainii care plange.
Ea este tapa care plange,
ochiul calcaiului care plange.
O, voi, prieteni,
poezia nu este lacrima
ea este insusi plansul,
plansul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie sa fie frumos,
lacrima celui care trebuie sa fie fericit."
(Nichita Stanescu)
Ea este umarul care plange,
ochiul umarului care plange.
Ea este mana care plange,
ochiul mainii care plange.
Ea este tapa care plange,
ochiul calcaiului care plange.
O, voi, prieteni,
poezia nu este lacrima
ea este insusi plansul,
plansul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie sa fie frumos,
lacrima celui care trebuie sa fie fericit."
(Nichita Stanescu)
Cantec de dor
"Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau
tamplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Ma jucam cu palmele in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blandete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam."
(Nichita Stanescu)
Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau
tamplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Ma jucam cu palmele in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blandete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam."
(Nichita Stanescu)
Dreptul la timp
"Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini."
(Nichita Stanescu)
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini."
(Nichita Stanescu)
Poveste sentimentala
"Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput."
(Nichita Stanescu)
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput."
(Nichita Stanescu)
Emotie de toamna
"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare."
(Nichita Stanescu)
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare."
(Nichita Stanescu)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
